Dacă bați,
îți deschid-
Să te-nchid!
Dacă ceri,
am să-ți dau-
Ca să-ți iau!
Dacă-ntrebi,
îți răspund-
Și m-ascund!
Iar de crezi,
sunt un zeu-
Ești al meu!
Intre cer si pământ
e o lume in mișcare-
care moare.
Pământul aspiră spre cer
in structuri verticale-
ce pier.
Suflarea de viață
se-adună finit-
și înalță.
E un sorb necuprins
ce
De-ar fi muntele doar munte-
Munte, munte până-n piatra,
N-ar mai fi loc de cuvinte
Niciodată.
De-ar fi soarele doar soare-
Soare, soare până-n rază,
Mintea omului ce moare
Ar fi
Boul adormi in staul,
in amurgul rosu-
Fireasca renastere de puteri
in armonie vegetativa.
Si s-a produs un nonsens,
s-a realizat o imposibilitate:
Boul avu un vis coerent!
Cand se
Stă drept. Și singur.
Adanc infipt in nemiscare.
Cu radacinile extrage seva pamantului
Iar cu ramurile mangaie cerul.
Pe langa el trec, haituite de dorinte,
toate jivinele ce
Am iesit din bezna
Sa-mi incalzesc retina la focul iadului.
Acolo de unde vin
Stelele sunt departe
Si ochii omului, ingenuncheat in abisul rece,
Cauta catre ele.
La voi e
Zece mii de cuvinte
Nu pretuiesc atat cat o noapte de dragoste.
Dar o noapte de dragoste
Nu este nimic fara emotia iubirii,
Asa cum iubirea fara prietenie
Este ca scanteia ce
La un capat de nesfarsit,
In centrul universului meu,
Farul simturilor este ancorat in fundatia gandirii.
De i s-ar stinge raza,
Conturul acumularilor mele ar incremeni
