Poezie
Singuratate
1 min lectură·
Mediu
Uneori,inchid ochii
intr-o cutie cu vise,
Invatati-ma atunci...
sa nu ma mai doara ploile!
Imi este foame de soare!
Imi este sete de nori!
Calaresc pe coama unui destin
alb...si negru;
Marul verde,
nepatruns de sageata,
doarme palid catre infinit..
..n-are culoare..
Adanc si pana in orizont
nevoia albastrului
...ma DOARE!
Simt..ce simt,
si nu mai vreau...
..nu vreau sa mai simt!
Cand vreau sa plec..
ma trezesc din nou
...zambind..
ma imbata un crin..
...si plang..
..iar ploi,
..iar vant,
aceleasi drumuri
serpuiesc spre mine
..prin noroi!
043.278
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- tesila marius marian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
tesila marius marian. “Singuratate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tesila-marius-marian/poezie/70600/singuratateComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mi-e teama sa nu ma doara ploile
cu nevoia lor de albastru
cand vreau sa plec,
ma trezesc imbatat de un crin
si plang aceleasi drumuri
serpuite spre mine