Mă privește cu o privire penetrantă
Ca o margine de prăpastie
Înspăimântător de frumoasă și riscantă
Îmi scoate fără tortură toate secretele
Fără să judece și fără să repare
Știe că urăsc să fiu
când mi-au căzut dinții de lapte
mi-era rușine să râd
îmi ascundeam bucuria
după câteva degete, după câteva pagini dintr-o carte
zâmbeam în mine
și citeam mai departe
când mi-a căzut inocența de
m-am trezit ocupată
inima-mi bătea grăbită
ca un prizonier speriat
ca un clopot ruginit
cineva îmi fură mereu timpul
o frunză m-a atins pe tâmplă
n-am timp să zâmbesc
a căzut toamna din copaci
eu mă
mi-e dor de degetele mele
pătate de cerneală
erau dovada irefutabilă că scriu
sau c-am atins cerul senin
acum nimeni n-ar putea zice
dacă degetele mele-au atins niște taste anoste,
un vis ce n-a
