Poezie
Timp
1 min lectură·
Mediu
m-am trezit ocupată
inima-mi bătea grăbită
ca un prizonier speriat
ca un clopot ruginit
cineva îmi fură mereu timpul
o frunză m-a atins pe tâmplă
n-am timp să zâmbesc
a căzut toamna din copaci
eu mă grăbeam spre ceva important
mă-mpiedic de castane
și mă izbesc de un anotimp care pleacă
la firul ierbii m-așteaptă o secundă
din căușul cu eternități
într-un târziu privesc o furnică
inima-mi bate la o poartă deschisă
văd cum spre alte primăveri
mă risipesc
și-mi imaginez că ceasurile care stau
mi-au dat timpul înapoi
00174
0