Poezii

Mă privește cu o privire penetrantă Ca o margine de prăpastie Înspăimântător de frumoasă și riscantă Îmi scoate fără tortură toate secretele Fără să judece și fără să repare Știe că urăsc să fiu

când mi-au căzut dinții de lapte mi-era rușine să râd îmi ascundeam bucuria după câteva degete, după câteva pagini dintr-o carte zâmbeam în mine și citeam mai departe când mi-a căzut inocența de

m-am trezit ocupată inima-mi bătea grăbită ca un prizonier speriat ca un clopot ruginit cineva îmi fură mereu timpul o frunză m-a atins pe tâmplă n-am timp să zâmbesc a căzut toamna din copaci eu mă

mi-e dor de degetele mele pătate de cerneală erau dovada irefutabilă că scriu sau c-am atins cerul senin acum nimeni n-ar putea zice dacă degetele mele-au atins niște taste anoste, un vis ce n-a