Teodora Bucur

Părul deși mi-a albit, Eu nu am îmbătrânit Chiar fața de-i ridată Mă simt ca o fată. Anii pe care îi am Sunt ușori de parcă-i n-am Nu mă doare nimic Viața o duc pic cu pic. Să dea bunul

Un țânțar înfometat Din băltoacă a ieșit Afară când s-a văzut A scos primul bâzâit. În viteză a plecat Să găsească mâncare Spre oraș s-a îndreptat Cu un apetit mare. El acolo a aflat Că se

Peste văi și peste dealuri Un vânt rece se agită Pomii, florile se-ncruntă Că vara este prea scurtă. Pomii au încremenit Frunzele îngălbenesc Un fior rece îi străbate Sub vântul aprig ce

O pisică pofticioasă A ochit un cuib de cioară Ce avea în el puișori Destui de mărișori. A stat și s-a tot gândit Se uita și a socotit Planul să-l realizeze Dar să se și salveze. Până la cuib

La grajdul împărătesc S-a tocmit o sărmană Pe un coltuc de pâine Și-o laviță goală. Toată ziua trebăluia Curat, mulgea vaca Făcea unt și brânză N-avea odihnă săraca. Zi după zi muncea Din

Vară, tu vrei să pleci Timpul tău s-a scurs Zilele calde le iei Să mai stai cu noi, nu vrei. Lunile în care-ai stat Ne-am bucurat din plin Băi de soare am avut Mare, munte le-am văzut. Vară, tu

Toamna repede pleacă Copacii jelesc într-una Vântul rece dansează Păsările migrează. Bagajele și le-au făcut Cu mic, cu mare Se strâng fiecare Și sunt gata de plecare. Se strâng stoluri,

Oricât ai scutura Și ai șterge de praf El râde de tine Și tot se depune. Vântul de bate Și ridică praful În gură de ți-a intrat Te-ai înecat imediat. De-ți intră în ochi Mai rău e Că te ustură

Bezna nopții te cuprinde Toate casele le prinde În noaptea neagră de-afara Vezi o pisică hoinară. Pe-o casă, o cucuvea Strigă după perechea sa Strigătele ei repetate Se pierd în neagra

Pescarul dis-de-dimineață Pleacă cu undița la piață După câțiva pești frumoși Ce i-a prins cu bani stufoși. Mândru de așa o captură C-a fost o mare aventură După ce i-a cumpărat Pe-o nuia i-a

Poporul dac Popor eroic Tu te-ai luptat Pentru pământul dat. Strămoșii tăi Te-au învățat Să fii liber Și nesubjugat. Țărișoara ta Ai apărat-o Să nu fie cucerită Neamul dac a

Apa este vitală Pentru traiul nostru Setea ți-o stinge Când corpul se încinge De când te-ai trezit Și până te-ai culcat O tot folosești De ea nu te lipsești. O floare nu creste, Un pom nu

În curtea cu opt găini Cocoșul e stăpân Este frumos colorat La picioare pintenat. E fălos tare Cu a lui găini El le ocrotește Și le păzește. La mâncare Dă de veste mare Că porumbul e dulce Să

Seara ca ceva firesc, Păsările se cuibăresc Patul bine îl pregătesc Una le salută în zbor: Seară bună tuturor! Mușuroiu-i împăcat Furnicile ce-au căutat Hrană ziua au cărat Ele strigă toate-n

Nicu intră pe portiță Vesel tare-n grădiniță Strugurii s-au copt deja Și poftește a mânca. Se înfruptă bine din ei Îndeasă în sân niței Când dă să iasă afară Pe portiță stă o cioară. Cârâie

La noi în oraș, Băncile din parc Edilul s-a gândit Că s-au învechit. Ele erau bune, Zdravene,frumoase Nu erau stricate Și-n beton înfipte. Câtă muncă Doamne! Schimbă iară banca Sparge betonul Să

Din satul nostru sărăcit Ciobanul a plecat Cu oile și-i necăjit Că datoria l-a chemat. Pe dealul acoperit Cu iarba verde și moale Acolo a poposit Ciobanul cu oile sale. Sub prunul tânăr și

Bătrânii fără adăpost Nu mai au niciun rost Pământul ce s-a dislocat Casa v-a dărâmat. Pădurile s-au defrișat, Iar ploile au tot mâncat, Pământul încet a cedat A crăpat și a fost luat. Acum

Din timpuri străvechi Au existat vraci Ce bolnavii îi lecuiau Și diferite vrăji făceau. Aceste meserii S-au tot perpetuat Avem și vrăjitoare De minciuni creatoare. Dorești ceva cu ardoare Te

Cerul s-a întunecat Noaptea ziua a mâncat Și încet, încet se lasă Peste fiecare casă. Forfota a amuțit Oamenii s-au cumințit Așteaptă ca Moș Ene Să vină pe la gene. Omul adoarme ușor Fără

Marie ce ne ocrotești De-a pururea ești Maica noastră a tuturor Ești ca apa de izvor. Din el dacă ai băut Pe frunte ne-ai sărutat Copilul tău am devenit Și sufletul ne-ai primenit. Că Tu

Doamne, Ție ne rugăm Cu smerenie ne închinăm În Tine avem speranță Cât trăim în astă viață. Ruga noastră zilnică Către Ceruri falnică Se ridică către Tine Să o ducem cât mai bine. Slavă noi

De ești prost Și te crezi deștept În public e bine să taci Că altfel perle faci. Gura de ai căscat-o Fără să vrei O prostie ți-a ieșit Mai bine nu ai fi vorbit. Așa te-ai născut Oricât vei