Teodora Bucur

Sunt oameni ce de mici S-au învățat să mintă Nu spun adevărul Și te duc cu zăhărelul. Chiar dacă au fost admonestați Ei nu s-au dezvățat Și așa au crescut Și mai nimic n-au făcut. În orice

În zori de zi Apare un balaur Ce trece cu un zgomot asurzitor Și în fluierat pătrunzător. Orătăniile din ogradă Fug speriate care încotro Să nu fie înhățate Și mâncate. Pe unde a

Când se înserează, Stelele timid apar, Luna după un nor se ivește Venus strălucește. Lacu-i adormit, Este liniștit, O undă nu tresare Acum spre înserare. Stufărișu-i tăcut Locuitorii lui s-au

În parc la nisip, Supravegheate de bunici, O copilă se juca Cu alții ca ea. Copila s-a mărit, Se plimba cu trotineta Dar tot cu bunica în parc era Acolo se recrea. Mai târziu, avea bicicletă

De-a lungul istoriei, Oamenii au suferit De focul pus De cei ce i-au cucerit. Când focul te-a cuprins Numai ai scăpare Că el pârjolește Tot ce îi iese în cale. Să nu te joci cu focul E o

Seară de seară, Trece fecioara, Pe stradă iar, Dar totul e în zadar. Cu trup subțirel, Mă uit lung după el Cu mers legănat Nu trece neobservat. Trece nepăsătoare, Trecătorii îi fac loc Că în

Pe bancă în parc, Sub teiul înflorit Stau doi îndrăgostiți Abia veniți. El ține în brațe fata O mângâie pe cap Dulci șoapte de amor Îi șoptește ușor. O sărută gingaș Pe frumosul obraz, O

Musculița micuță Dă târcoale sticlei Ce are vin în ea De unde vrea să bea. I se spune bețiva Că e fericită De are un strop de vin Din care bea puțin. Nu știut de unde apar Dar ele se adună

Cerul e supărat, Porțile le-a închis Norii negri i-a alungat Peste pământul înghețat. Oamenii s-au speriat Și s-au închinat Norii s-au descărcat Mania lor s-a revărsat. A început să curgă O

Intr-un codru secular, Animalele pământului Vroiau un nou șef Să domnească peste întregul fief. Măgarul trebuia schimbat Că era prea încăpățânat Și a ales susținători Să domnească și în anii

Undeva, Peste mări și țări, Un împărat Avea trei fete de măritat. Primele două, Toată ziua Se găteau, se împodobeau Și se parfumau. Ele visau Ca feciorii de împărat Să vină de nevastă să le

În lumea asta imensă, Strig a mea iubire Că tu m-ai părăsit Și cu altul ai fugit. Dragostea pentru tine Mă înnebunește Zilnic îți scriu scrisori De iubire și amor. Tu ești a mea pasiune Te văd

Cum plânge via când o tai, Cum norul varsă lacrimi Așa plâng după tine eu acum Că nu mă vrei nicicum. Ce fericiți amândoi eram Când în brațe ne strângeam De nimeni nouă nu ne păsa Că tu erai doar

Din liceu noi ne-am iubit Eram colegi de bancă, Emoții la teze aveam Dar bine învățam. Pe sub castani noi ne plimbam Mergeam înlănțuiți, Ne sărutam ca doi nebuni Și planuri făceam. Dar drumurile

Din ținuturi îndepărtate Doamna Primăvară a venit Soarele a zâmbit Aerul a încălzit. Pe unde a trecut, Ea a așternut Verdele crud al ierbii Că să pască cerbii. A trecut peste dealuri, Păduri și

Mai ții minte fată dragă Unde ne întâlneam? La izvorul din pădure Noi cu foc ne sărutam. Astăzi singur sunt Mă uit cum izvorăște apa Tu nu ești lângă mine Și dorul mă cuprinde. Iubirea mă

Frumoasă ești Ca o zână din povești Eu te aștept mereu Și plâng de dorul tău. Dar iată, tu ai apărut Ochii nu mă înșeală Te-ai așezat la mine în poală Că așa ai vrut. Cu un oftat, Respir

E liniște în sat, Soarele-i dogoritor, Pe uliță nu-i picior de om Parcă toți dorm. Căldura te omoară Se aude un scârțâit Trece un car plin cu fân Pe el doarme in bătrân. Boii merg încetișor Sub

Când ne-am cunoscut Imediat mi-ai plăcut Că pe tine mă pot baza Toată viața mea. Ești om de cuvânt Cu picioarele pe pământ Când te-am chemat Te-ai prezentat imediat. Ești foarte