nu mai șterg praful prin casă
nici unghiile tăiate nu le adun
mucii uscați zac în același loc
toate aceste semne
ale existenței mele
ies afară
se ard frunze uscate
le admir fumul
jurnaliști patibulari jubilatorii
cu moartea îmbibată de excrementele
unui sat inundat
în ipostaze angelice, izbăvitoare
povestiri de succes adevărate
între două sentințe utopice:
să fii
teo dimineața în fața oglinzii
alte riduri și fire cărunte
aceiași aurolaci îmi bîntuie visele
și amintirea lor mă împiedică
să servesc micul dejun
aprind televizorul
se pompează vid în
sînt un bărbat chinuit
nu mai pot să mănînc să beau
să fumez
oricum normalitatea e o tîrfă
ieftină și eu nici nu vreau
să fiu normal
normali sînteți voi și locatarii
care se adună zilnic pe
polițistul ionescu mă trage pe dreapta îmi
cere actele la control își dă importanță
pînă acum nimic ieșit din comun o întîmplare
banală însă eu mă grăbesc să evadez din
derizoriu nu mă pot
Sînt desuet sau anacronic
nu sînt trendy cînd spun
și scriu
că încă mai există
Dumnezeu
știu
și e la fel de dificil
să tai
în continuare ceapa
mărunt
cît mai mărunt
prin aburul de
un fost coleg de generală a murit
am fost la înmormîntare
e atîta banalitate într-un coșciug
morții nu înduioșează eventual
rudele sale înlăcrimate pot
stîrni emoții ca și cum
absurditatea
sînt unul din aceia care
văd copii morți pe
fundul mării
înainte
mă scufundam după grote
scăldate în muzică diafană
peșteri sau copii
stalactite sau stalacmite
apa sărată cauzează iluzii
la un șpriț
cum se întîmplă de cele mai multe ori
au avut chef să discute despre veșnicie
nu știu de ce da\' se pare că
las impresia unui cunoscător
eu vreau doar să-mi savurez berea
în liniște
ANESTEZIE
Þin minte că într-o zi
m-am descălțat și
preț de cîteva secunde
am fost șocat
să văd vîrful
ciorapului
transformat în sînge.
Tot așa surprins am fost
într-o dimineață
la
pe un scaun în metrou
un anonim cu mătănii
doamne iisuse devenise
un reflex pavlovian
eram asemenea unui portar
de fotbal care
chiar și atunci cînd echipa sa
dă gol se bucură
tot singur sub
dragi copii
astăzi vă voi vorbi despre
zîmbetul știrb al celor din jur
desigur voi sînteți încă
mici și nu concepeți ca dințișorii
voștri albi și puternici să fie
zdruncinați de visele
clasei
se face că apăream pe micul ecran
la o emisiune de cultură probabil
ieșeam apoi pe străzi lumea
mă recunoștea metanoia
gîndeam metamorfoză strigau ei
din ochii și ar fi vrut să devin
o masă
românii au deplină încredere
în armată și biserică
tinerii vor să emigreze în america
„de ce te-ai întors în țara asta de
căcat?” mă întreabă inflexiunea
vocii trădînd o ură mocnită
ca să
TG