Un ochi în vânt
Și numai cerul,
Poate doar focul exista
Un țipăt cald
Omori misterul....
Oricine te poate urma.
Stăteam aici, în umbre albe
Fără demoni și fără timpi,
Când pomii toți vorbeau
Citeam un ziar fara greseala
Umplut cu fapte absurde
Murim mereu fara sfiala
Cautand doar linii curbe.
Prea multe voci, prea multe genuri
Putine glasuri ce se aud
Ne fac sa pierdem multe
Desenez oameni de zăpadă
În noroi și cred,
Că gerul Bobotezei
A fost furat de masoni.
Soarele nu și-a găsit dentist,
Luna nu merge la solar,
Jupiter e puțin trist
Hai să fugim de lume iar!
Nu
Tu vrei să vezi,
Toți norii au înghețat,
Apele cred în moarte clinică
Iar bufnițele rămân păgâne.
În părul tău eu m-am pierdut
Dar tu nu ai văzut la știri.
Mesajele pot fi sublime
Sau îți pot
Glasul tău e tot acolo
Unde florile nu mor,
Mașinile gri nu au loc de parcare...
Cu sufletul mov,
Speranțele verzi,
Visam numai stele.
Tu de ce nu crezi
În inimi?
Obstacole
Ascultă! Câmpul a rămas
Cu gândul la furtună
Îmi dai secunde, iau un ceas
Dacă te țin de mână!
Doar astăzi norii se deschid
În fața mea când treci,
Mă faci ochii să îmi închid
Să-mi amintesc
Ploua si iti cautam spiritul in stropi
In ochii tai as vrea sa ma ingropi
Ca pe un pergament
Dar mai intai vreau sa ti gust mugurii
Iar tu vei deschide fagurii
De roua
Poate nu stiai dar
A fost odată ca pe facebook
O preatunată fată,
Purta 37 la papuc
Și nu zâmbea nearanjată.
Avea o rochie de seară
Ce se-ntindea până-n buric,
Când i-ai vorbit tu prima oară
Ea ți-a cerut una
Îmi iau diamantele înapoi
Lumânările nu mai știu să șoptească.
Lumina lor gri face frunzele să cadă.
Străzile ude șerpuiesc în liniște,
Drumurile se ascund de casa noastră,
Azi nu ascultăm pe
Ai să-nțelegi cândva
Poate un măr, poate vara
Și doar atunci
Nu va fi nimic...
Ai să aduci odată,
O viață pe planeta mea
Uitată
Când gerul simte
Că m-ai încălzit...
Am să răpesc atunci
Și
Să curgă perlele sub râu
Să vii aici fără să știu
Să curgi pe masă fără rost
În zilele scurte de post.
Privesc o groapă ca pe un dar
Ce vine de la tine,
De ce primesc numai amar
Când am
În zilele cu prea mulți nori,
Te- am cunoscut, vorbeai de oamenii
Bolnavi, ce încă au suflet.
Te-ai deschis ca o carte făcută cadou,
Unui om nepotrivit....
Nu îți păsa de vorbele nimănui
Iar
sa n alungi
sarutul meu
doar sa l furi
cand va fi greu, sa l pierzi
sa nu uiti
clipele vii
ce n ani mereu le vom regasi
ca pe un scaun
ce ne tine impreuna
vreau sa iti spun
ca o luna
a
Viitorul sună bine,
Sun și eu la poarta ta.
Am un gând doar pentru tine
Dacă nu mă vei uita!
Strânge dinții, noaptea-i blândă
Și te leagă acum la ochi.
Dacă îți doream osândă
Trimiteam din
Masca mea e din material textil,
O mai mai spăl uneori,
Doar atunci când
Îmi aduc aminte de virus.
Mă spăl pe mâini
De fiecare dată,
Chiar dacă îmi dau cu dezinfectant
Cu 70%
Am desenat un stadion pe cer
Cu ultimele pietre de pe lună,
Ozonul moare, eu tot sper,
Că se va coace o căpșună.
Spațiul e al nostru! Să trăiți!
Un secol, poate chiar și un mileniu
Dar anii vin
Acum in ceasul fara glas
doua secunde mi-au ramas,
ochii tai au uitat vara
dar telefonul e ingerul meu
te am si esti o raza ce bate soarele
ma voi transforma in luna
si tu in praf de
În cerc găsesc prea multe linii
Dar aș vrea o singură rază.
Pe câmp, berbecii sunt sublimi
Când se împăunează...
Dăruiesc un gând spre nicăieri
Doar celui care vine
Să-mi fure azi ziua de
La început nu aveai nume,
Aveai doar traume
Și un câine,
A fost ușor?
Te aștept și mâine
Să ne vedem,
Dar fără chipuri,
Să mi dai secrete
Și nimicuri
Fără ecou.
Vorbeam în
Au fost 1000 de ganduri ce ma aduceau langa
Fusta ta
Dar eu credeam prea mult in ea
Si mugurii mei au murit
Ciudat
Dar tu ai descoperit
100,1 moduri de a ma face fericit
Si totusi raman 899,9
Pe norii gri ce se despart
Stăteai în vis,zâmbind deșart
Te rătăceai în ochii mei
Lăsai cenușă și scântei.
Eu te-am convins să zbori mai jos
Tu m-ai găsit căutând un os
Ne vom juca din nou în
Fericirea e perfectă,
Chipul ei n-are machiaj.
Eu aleg calea defectă,
Nu știu dacă am curaj...
Pozele perfecte mor,
Alte poze le iau locul,
Vorbele sincere dor,
Să trăiască
Camera doarme păzită de perdele,
Întunericul e un moft,
Becul meu s-a ars...
Criza tomnatică de țânțari
Se resimte acut în nopțile albe.
Pereții nu mai vibrează,
Geamul nu mai respiră,
Încă
Visez un tablou cu stele înghețate,
Oamenii nu sunt pe Jupiter
Planetele nu au wifi.
Un muzeu de arte postmoderne
Are sculpturi AI
Din epoca lui Elon Musk.
Într-o pădure înghețată
Ultimul tigru