Tataru Gheorghi

O mamă am, o viață am, o inimă de dor un lucru sfînt și drag, cu chip nemuritor. Cu suflet mare m-ai crescut, cu suflet te slăvesc, pe cap mereu m-ai miluit, cu mîina sfîntați. În văl frumos de

Insule pe lacuri Refugiu pentru broaște Nuferi albi.

Elice în văzduh Conduse de vînt Semințe de arțar

Eu nu pun preț, pe-a lumilor comori Ce fac atîtea vieți pierite Mă-mbăt, în alte mari valori Ca să rămîn nemuritor. În lume chiar dacă plecați Și vreme poate trece Voi neamul vostrul

Cred în tradiții, cred în doine, îmi place neamul meu moldav. Și sper că totuși pînă mîine Li-oi fi și altora mai drag.

Salcîm bătrîn Mă întîlnești și mă petreci De cîte ori acasă vin Salcîm bătrîn. Tu ești constant și răbdător Și-ntruna te privesc Iar tu rămîi nemuritor Insufli viață tuturor Salcîm

Șade-n vaza tuturor Drep pe masă în birou Țanțușul dosar, Important și-ntortochiat Plin de-nteligență Сale are de parcurs Pînă la izbîndă. E cusut meschin cu ață Una albă alta

Țara mea pămînt frumos, De la Prut spre Nistru. Cu un soare cald,duios Și cîmpii cu spice. Cu livezi bogate Și grădini frumoase. Obiceiuri strămoșești, Bîntuie prin case.

Trecut frumos, Prezent sărac, Și fără viitor. Rămîn bătrîn Și fără rost Pe mînă ceas amar.

două lacrimi de tristețe s-au mai pus pe ridul vieții una-i fiul meu plecat alta-i singurătatea mea pe veac

Mă aflam în vacanță la bunei și mă bucuram de clipele frumoase oferite de viață la acel moment. Așa cum viața ne oferă multe surprize am avut și eu parte de vreo două. Una din ele a fost momentu

Copil am fost, Copil rămîn, În viață totul trece. Fiorii omului bătrîn, Îți face corpul rece. Dar amintirile rămîn Și omul se petrece.

Pe malul mării Pe nisipul fierbinte Sub ispita valului În cîntecul mării se spală O frumoasă domniță. În apă- soarele se-ngroapă Te i-au în brațe tîrziu, înfierbîntat

Timpul trece,totul piere. Fulgii zbor bătuți de vînt. Omul cade-n mari troiene. Totul pare-n nebunit.

Copil al străzii Crescut de natură Pierdut în univers.

Iarna viscolul răsună Fulgul zboară rătăcit, Albul farmecul înșiră Satul pare-n cremenit. Iarna face monumente Visul ei necontenit, Satu-n în liniște se pierde Totul

Lacul se joacă Luna privește Oglindă cerească.

Miros de iarbă de parfum Mă-nvălui iar pe mine Trăiesc o viață de nebun Și plec mereu spre tine De cîmp mie dor De zîmbet și suspine Sunt fericit și împlinit Și simt că ești cu mine