Poezii

Lacul se joacă Luna privește Oglindă cerească.

Elice în văzduh Conduse de vînt Semințe de arțar

Țara mea pămînt frumos, De la Prut spre Nistru. Cu un soare cald,duios Și cîmpii cu spice. Cu livezi bogate Și grădini frumoase. Obiceiuri strămoșești, Bîntuie prin case.

Miros de iarbă de parfum Mă-nvălui iar pe mine Trăiesc o viață de nebun Și plec mereu spre tine De cîmp mie dor De zîmbet și suspine Sunt fericit și împlinit Și simt că ești cu mine

Insule pe lacuri Refugiu pentru broaște Nuferi albi.

Șade-n vaza tuturor Drep pe masă în birou Țanțușul dosar, Important și-ntortochiat Plin de-nteligență Сale are de parcurs Pînă la izbîndă. E cusut meschin cu ață Una albă alta

Eu nu pun preț, pe-a lumilor comori Ce fac atîtea vieți pierite Mă-mbăt, în alte mari valori Ca să rămîn nemuritor. În lume chiar dacă plecați Și vreme poate trece Voi neamul vostrul

Iarna viscolul răsună Fulgul zboară rătăcit, Albul farmecul înșiră Satul pare-n cremenit. Iarna face monumente Visul ei necontenit, Satu-n în liniște se pierde Totul

Salcîm bătrîn Mă întîlnești și mă petreci De cîte ori acasă vin Salcîm bătrîn. Tu ești constant și răbdător Și-ntruna te privesc Iar tu rămîi nemuritor Insufli viață tuturor Salcîm

Copil al străzii Crescut de natură Pierdut în univers.

Trecut frumos, Prezent sărac, Și fără viitor. Rămîn bătrîn Și fără rost Pe mînă ceas amar.