Poezie

Erkatov II

2 min lectură·23 februarie 2012

Mediu

Erkatov II

Pe Erkatov nu poți să-l buzunărești.

E cunoscut ca un visător, peste capul lui se scurge tot cerul,

așa, ca și cum ar fi un rost în asta,

să treacă tot timpul, câte un nor prin dreptul unei sprâncene, a unei urechi

până când, dacă îl vei judeca obiectiv

vei descoperi tot acest N-S, E-V albastru,

toate aceste coordonate geografice

ca un lichid stătut, aproape fără miros,

cu puțină culoare de asfalt,

Erkatov se scaldă în cer cu tot cerul deodată,

își ia apoi șapca de piele

cu norii de ploaie, cu cei de vreme bună,

și în mintea lui,

în gândurile lui, nu e bine să ajungi; cartierul lui,

prietenii lui,

țigările pe care le fumează cu vecinii,

cu necunoscuții, toate acestea

sunt cu titlu de copyright

pentru că Erkatov e imprevizibil și vei crede că ezită,

dar el își trăiește cartierul, își miroase strada

cu nasul lui ascuțit; o cunoaște cu fiecare scrijelitură nouă,

așa cum își cunoaște propria șapcă de piele

cu care vine de la servici:

-Erkatov, iar te-au căutat ăia,

de adună cărți, vezi să lași bilet, că umblă de pomană!

Dar Erkatov nu scria niciodată vreun bilet, la el hârtia

se numea ambalaj de la globuri

și de la gumă de mestecat, prin buzunare

Erkatov ține câte un abțibild alte nimicuri;

buzunarele lui sunt făcute să poarte fleacuri dintr-un cartier în altul,

ca și cum ar avea un motiv pentru asta.

De fapt, buzunarele au apărut

ca să astupe niște găuri făcute de molii și doar întâmplarea face ca

buzunarele să se nimerească în dreptul umărului stâng, toate trei.

002.359

Tatar Augustin. “Erkatov II.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tatar-augustin/poezie/14001666/erkatov-ii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.