Poezie

Erkatov

1 min lectură·23 februarie 2012

Mediu

Erkatov trecea pe strada asta,

cea facută din pietre și picioare,

cea care se scurge prin noroi până la pod, pe sub pod,

înaintează printr-un

noroi la fel cu cel dinainte;

noroiul e bun, zicea cineva,

cimentează suflete,

le leagă împreună cumva, le hrănește și le așează

sub picioarele trecătorilor

și frământate destul ajung iar aici,

un aluat subțire, cu o consistență de cacao cu lapte,

gata să fie turnat într-un tipar pentru aripi.

Sufletul maro al lui Erkatov trecea pe aici,

uite o tăbliță, locuise la casa aceea,

iubise la casa cealaltă și nu mai făcuse altceva decât să scrie scrisori,

le punea într-un plic aici, dinainte,

în strada făcută din pietre și picioare de îndrăgostiți

– parcul nostru deține o colecție asemănătoare, – apoi în noroi,

iar de aici, de unde locuiesc,

nu reușeam să urmăresc continuarea,

ferestrele mele dau în trotuar, în suflete maro.

001.216

Tatar Augustin. “Erkatov.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tatar-augustin/poezie/14001630/erkatov

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.