Poezie
Iubito...
1 min lectură·
Mediu
Timpul, mână criminală în mănuși de catifea
ca o umbră pe perete, lunecând insinuat,
strecurându-se flegmatic, a bătut la ușa mea,
să-i deschid, să stăm de vorbă, despre ce s-a întâmplat.
„Ce mai vrei – i-am spus, sardonic, fără nici un pic de milă.-
n-ai făcut destul –se pare- vrei mai mult, nu ți-e de-ajuns?
Floarea vieții mi-ai răpit-o, tot ce-a fost să fie-odată,
ai prădat, ai luat cu tine și-n tenebre te-ai ascuns.
Hai, privește-mă! Te uită! Ai venit să-ți ceri iertare?
Nu te iert! Ce stai acolo proțăpit și fără glas?
Poți să-mi dai napoi ce-odată am avut și tu mi-ai luat?”
„N-am venit să-ți dau, iubito, ci... să iau și ce-a rămas!”
001.296
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tarniceri Aurelia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Tarniceri Aurelia. “Iubito....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tarniceri-aurelia/poezie/237885/iubitoComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.