Poezie
Viața...
1 min lectură·
Mediu
Unii spun că viața este o durere fără glas,
Geamăt mut ce ne-nsoțește în cădere, pas cu pas.
Alții spun că viața este o continuă-alergare.
Cine nu ajunge-n frunte, pierde locul de onoare.
Unii spun că-i o capcană ce-și intinde tainic lațul,
Un tentacul ce se-ntinde și perfid iți prinde brațul.
Alții spun că toată viața, ai alegeri de făcut,
Iar apoi urmează plata : ce-ai avut și ce-ai pierdut!
Unii spun că e destinul cel ce viața-alcătuiește
Și că nici măcar cu-n deget, omul cursul nu-i clintește.
Alții spun că viața este doar o sumă de momente,
‘nșiruire-aleatoare de –ntâmplări și accidente.
Unii spun privind spre astre, cum e-alcatuită viața,
Și se-nchină la toți zeii, spre pământ plecându-și fața.
Alții spun că numai omul e pe viața lui stăpân.
Singur zilele-și croiește, de-i barbar sau e păgân.
Numai stând la umbra Crucii și simțind în palme fierul,
Vei afla ce-nseamnă viața și-i vei deslega misterul!
Vino astăzi la Golgota, la Cel de piron străpuns,
Să-nțelegi ce-nseamnă viața și să capeți un răspuns.
011490
0
2.evitati formule (tipare): \"ce-ai avut și ce-ai pierdut\"
dupa parerea mea tot ceea ce tie de filozofie se aplica mai bine in proza/eseu/ganduri personale.
Poezia dumneavoastra este cliseica deoarece motivele folosite de dumneavoastra sunt cele mai comune in literatura universala: viata ca o durere, fuga(cursa), destinul etc
Poezia se rupe: incepe cu ideea vietii caracterizata ca o \"alergatura\", \"durere\" si se termina cu motivul lui iisus rastignit pe cruce...
poate ar trebui sa reconsiderati poezia.
La multi ani!