TMTara Mircea Marcel
Verificat@tara-mircea-marcel
Baia Marewww.iesitdinminti.blogspot.com
„Rise again fallen angel...”
Nascut noaptea. Student. 3. Romana-Engleza. Doua trei corzi rupte pe o chitara, cateva foi mazgalite pe un perete si o multime de prostii ce epuizeaza hardul, asa numite artistice.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Scopul e unul superb. Scopul cumpararii de maini. Sa le umpli de bucurie. Fain de tot.
Din pacate multi au maini dar pentru altceva. Insa daca gasesti maini, cel putin de inchiriat si sa ai bucurie si cel putin inchiriata, esti cel mai aproape de alte 2 perechi de maini.
Din pacate multi au maini dar pentru altceva. Insa daca gasesti maini, cel putin de inchiriat si sa ai bucurie si cel putin inchiriata, esti cel mai aproape de alte 2 perechi de maini.
Pe textul:
„cumpăr mâini" de Vătafu Gabriela Teodora
0 suflu
Contextpentru moment am fost ispitit sa vb aici de \'chat\', da\' hai la mine acasa, si noh vedem ce putem face...
Pe textul:
„Republica mea" de Albert Cătănuș
0 suflu
Contextnu ti se pare... Serghei chiar are tenta de prostut :))
da\' sa trecem la treburi serioase, poezia mi se pare are un ton trist, un zambet amarui, iti lasa sufletul ca si gura dupa ce ai mancat lamaie...
da\' sa trecem la treburi serioase, poezia mi se pare are un ton trist, un zambet amarui, iti lasa sufletul ca si gura dupa ce ai mancat lamaie...
Pe textul:
„Republica mea" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextDumnezeu e un factor postal ce in timpul liber se plimba cu oamenii de mana la iesirea din supermarket, mancand continuu cornuri cu ciocolata pentru a fi imortalizat in memoria unui telefon, cu o camera de 2.0 mega pixeli... parca nu mai scapi de Asta :))
Pe textul:
„Cornuri cu ciocolată" de Albert Cătănuș
0 suflu
Contextii super atunci... da ce ziceam de fapt e sa arati abstractul, si absurdul nu sa il povestesti... :)
Pe textul:
„Nouăsprezece – Douăzeci august două mii cinci" de Trifanov Alina Gabriela
0 suflu
Contextsunt ganduri, ce-i drept putin cam imprastiate. Poate datorita orei tarzii... poate un pic cam abstract, poate cam multe intrebari existentiale pe cuvant la patrat... :) nu stiu...
Pe textul:
„Nouăsprezece – Douăzeci august două mii cinci" de Trifanov Alina Gabriela
0 suflu
ContextM-a atras la acest text (peste care am dat din intamplare :D) discutia din parantezele drepte. Are ceva ciudat, neobisnuit textul asta. poate modul in care este rupt de dialog, sau pur si simplu imaginea filosofico-abstracta ce se naste dintr-un batran cersetor, la un colt de strada.
Pe textul:
„Rugăciune tactilă" de andreea l.
0 suflu
Contextmoartea se decompune? sau joaca teatru? chiar moare?
imaginea ce imi place cel mai mult e regasita in ultimul vers: ingerul ce se scobeste in nas. un inger stupefiat, un copil, un inger idiot... sau poate toate la un loc
imaginea ce imi place cel mai mult e regasita in ultimul vers: ingerul ce se scobeste in nas. un inger stupefiat, un copil, un inger idiot... sau poate toate la un loc
Pe textul:
„Gresie albă" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextSincer nu m-a dus deloc mintea la Shakespeare, da\' are dreptate. Pacat ca \'regizorul\' nu intervine mai des cu indicatii, ca majoritatea actorilor sunt \'panarame\', \'penibilitati\' si nici macar nu au citit scenariul.
Pe textul:
„Mi-au înscenat o viață pe scenă fără scenariu" de Ciprian Ciuciu
0 suflu
Contextmortala de-a dreptul... imi place cum ai intors lucrurile. Si sa inteleg ca de fapt cei doi se cunosteau de mai inainte?
Pe textul:
„Sa traim cu numele!" de diana vlase
De îmbunătățit0 suflu
Contexttocmai am vazut aseara un film interesant, SF, dar care avea aceeasi tema cu cea pe care ai abordat-o tu. iti descriu pe scurt si tu faci analogia ;)
in secolul nostru, anul 2000, o firma reuseste sa creeze o lume virtuala, in care daca intra-i erai in anul 1937. Si acolo erai un anumit personaj, dar totul era real. daca te loveai, simteai...si bla bla. Insa un om din lumea aceea virtuala ajunge sa realizeze ca lumea lui este doar o lume virtuala, si printr-o circumstanta ajunge in lumea creatorilor sai. Insa in acelasi timp, unul dintre creatori realizeaza ca si lumea lui la randul ei este o lume virtuala, si ca este un program pe calculator. Sfarsitul e ca printr-o circumstanta la fel de asemanatoare cu a precedentului ajunge in lumea reala. si ii intalneste pe \"regizori\". Cam asa e si textul tau: o piesa de teatru in care se pune in scena o alta piesa de teatru.
Placut, dar te lasa cu gustul amar de inutilitate a vietii tale.
in secolul nostru, anul 2000, o firma reuseste sa creeze o lume virtuala, in care daca intra-i erai in anul 1937. Si acolo erai un anumit personaj, dar totul era real. daca te loveai, simteai...si bla bla. Insa un om din lumea aceea virtuala ajunge sa realizeze ca lumea lui este doar o lume virtuala, si printr-o circumstanta ajunge in lumea creatorilor sai. Insa in acelasi timp, unul dintre creatori realizeaza ca si lumea lui la randul ei este o lume virtuala, si ca este un program pe calculator. Sfarsitul e ca printr-o circumstanta la fel de asemanatoare cu a precedentului ajunge in lumea reala. si ii intalneste pe \"regizori\". Cam asa e si textul tau: o piesa de teatru in care se pune in scena o alta piesa de teatru.
Placut, dar te lasa cu gustul amar de inutilitate a vietii tale.
Pe textul:
„Mi-au înscenat o viață pe scenă fără scenariu" de Ciprian Ciuciu
0 suflu
Contextmie imi place la nebunie... adica multumesc pentru exercitiul de dictie. ;)
Pe textul:
„Mi-am spus că spusele lor incredibile auzite și neauzite de gânduri, sunt de nespus" de Ciprian Ciuciu
De îmbunătățit0 suflu
Contextte-ai intrebat vreodata, daca atunci cand scri un roman, nu scri de fapt viata cuiva? daca ceea ce scri tu se intampla in realitate? asta apropo de coincidente.
\"În ziua aceea înainte să plece mi-am dorit să moară.\" si a murit. mi se pare cutremurator si am in cap imagini de gen poltergeist. stii filmul? cu copilul acela, care putea sa creeze realitatea prin puterea gandului. isi imagina ca o anume persoana moare si murea. sau era la limita imposibilului?
un lucru ce il observ din ce in ce mai bine, si ce reiese mai bine e modul in care cele doua vieti sunt scrise. Acesta nu este doar romanul lui Inny, ci este si romanul naratorului, este romanul tau. Pentru a putea scrie despre Inny, trebuie sa traiesti, sau sa fii trait ce a trait Inny, sau cel putin sa ai experiente asemanatoare. Asa este?
\"În ziua aceea înainte să plece mi-am dorit să moară.\" si a murit. mi se pare cutremurator si am in cap imagini de gen poltergeist. stii filmul? cu copilul acela, care putea sa creeze realitatea prin puterea gandului. isi imagina ca o anume persoana moare si murea. sau era la limita imposibilului?
un lucru ce il observ din ce in ce mai bine, si ce reiese mai bine e modul in care cele doua vieti sunt scrise. Acesta nu este doar romanul lui Inny, ci este si romanul naratorului, este romanul tau. Pentru a putea scrie despre Inny, trebuie sa traiesti, sau sa fii trait ce a trait Inny, sau cel putin sa ai experiente asemanatoare. Asa este?
Pe textul:
„(Seara aceea - rememorată de fiecare dată cu încrâncenare)" de Adela Setti
0 suflu
Contextce mi se pare interesant e structura frazelor. Parca sunt strofe... tertine, si undeva apare si una de 4 versuri. da si o sensibilitate poetica textului.
imaginea care mi se pare cel mai frumos si subtil realizata este urmatoarea: \"Miroase a sânge la fiecare răscruce\". Nu stiu daca ai intentionat sa fie asa. rascruce, trimite la cruce, intreg textul face referire la Inviere, implicti moarte, de aici sange. mie imi place
imaginea care mi se pare cel mai frumos si subtil realizata este urmatoarea: \"Miroase a sânge la fiecare răscruce\". Nu stiu daca ai intentionat sa fie asa. rascruce, trimite la cruce, intreg textul face referire la Inviere, implicti moarte, de aici sange. mie imi place
Pe textul:
„(Aseară taximetristul asculta Evangheliile)" de Adela Setti
0 suflu
Contextfilozofia ta seamana cu intelegerea faustiana a lumii... vrei sa cunosti totul, chiar si ce iti e interzis ca apoi sa intelegi ca nu o sa poti niciodata sa iti depasesti limitele umane, si ce ii mai tragic e ca nici nu are rost. apoi mori.
Pe textul:
„În căutarea pomului cunoașterii" de Dragos Gelu
0 suflu
Contextchiar daca ii lipseste ritmul si nu esti constant in schema de rime, poezia asta ii de-a dreptul induiosatoare. adica pur si simplu m aatinge. durerea tatalui care isi pierde fiul poate fi simtita inca de la inceput: \"a fost o vara\". versul acesta te introduce direct in starea de dupa vara aceea cand s-a intamplat sa mearga cu semicursiera. E evident. surprinzator de evident si chiar dureros. chiar si pentru cel care e strain de sentiment.
Pe textul:
„A FOST O VARÃ" de Mircea Braslasu
De îmbunătățit0 suflu
Contexthehe :)) da sunt super tari, adica dau multa culoare. si parca nu te lasa sa fii surprins ca oameni ce poarta astfel de nume sunt la psihiatru :))
Pe textul:
„Psihoză" de Just Me
0 suflu
Contextuhm... asta pare mai mult a ganduri, a franturi de ganduri bazte pe simbolistica martisorului. mai mult asta decat proza. un pic cam incalcite pentru mintea mea la inceput.
Pe textul:
„Roșu și alb" de Andra Sabin
De îmbunătățit0 suflu
ContextRâme beau,
iar găini le mănâncă,
și ciugulesc,
din mine,
ațâțate de gust.
ciugulesc, din mine. cred ca de aici am tras concluzia ca esti moarta :P
iar găini le mănâncă,
și ciugulesc,
din mine,
ațâțate de gust.
ciugulesc, din mine. cred ca de aici am tras concluzia ca esti moarta :P
Pe textul:
„picioare și găini" de Andra Sabin
De îmbunătățit0 suflu
Context