Poezie
Poemul luminii migdalate
1 min lectură·
Mediu
* * *
Așa precum e toamna, ce sadic s-a impus
Prin siluirea verii cu glasu-i de tutore
Făcându-și umbra-n ceară cu firavul păiuș,
Vor fi cele mai grele acele prime ore
Când se răcește ceaiul și-n ochii ți se încurcă
Modelul de pe masă cu-n colț de rai promis.
Soldați stau să perinde spre tâmpla care încă
Mai macină la digul ce ușa l-a prezis.
La fel vor fi și primii ani. Vor trece apoi
Când vor toci și masa ce coatele ne-a strâns
La ceai, ca să-l sorbim? Uita-voi de convoi
Și de strâmtoarea zilei, de orbul care a plâns?
Cristaluri verzi scăpate-n teluricul imens
Pe orbitele olive vor epata oglinzi
Căci cea mai grea ți-e viața până vei dai un sens
Luminii migdalate din ochii mari și blânzi.
002.356
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- tania ramon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
tania ramon. “Poemul luminii migdalate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tania-ramon/poezie/1744976/poemul-luminii-migdalateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.