caligrafii
martie se petrece fluierînd după magnolii șase șase șase vine primăvara și-a ascuns sfiiciunea în tulpina de bambus și țopăie printre borduri zilele mele sunt împărțite pe ore însemnînd cu
O coarda cu chitară
Sunt eu de îți asculți chitara cu șoldurile-n lemn curbate de-o coardă împărțită-n șapte și plină ochi cum e sahara de-al tău nisip de-a lungul degetului meu am doar o scară,
de-mi aduc aminte
trezirile sunt acele aduceri …………….....aminte nu vom lua niciodata a mâinii spre frunte și ducerii…………....minte cine spune că tinerețea e sufletului de pe mal pe un
Fără număr, fără nume
* Inima niciunei lumi, de stele n-aparține, făcând un pas de pe un an pe altul. Cine știe să-și facă universul papirusul ce-l ține cu legământ iubirea, doar printr-o gălăgie și-o cupă de
Lasă-ți urma pe zăpadă.
. Mi-aș întoarce iarăși pasul peste urma din zăpadă să-mi cuprindă fulgii brațul cu alte brațe, să nu vadă coarnele de crengi cernute cum în pași de melc pe stradă lovind
Oglinzi separate
*** Nici o piatră nu poate fi singură-n templu Și nici pietrele ce le calc, vorbindu-le, Nu se-nalță coloane. Nimic nu e simplu Când țâșnind din adâncuri, albastrule De-oglinzi separate,
frunzei, fără anotimp
*** Precum e cana-n care curcubeul Mustește ca o toamnă prinsă în teasc Și rupe rochia dezvelind de ce-ul Aș vrea să fiu. De-o fi ca să renasc Doar anotimpuri ce adună timpul Într-o
Poemul luminii migdalate
* * * Așa precum e toamna, ce sadic s-a impus Prin siluirea verii cu glasu-i de tutore Făcându-și umbra-n ceară cu firavul păiuș, Vor fi cele mai grele acele prime ore Când se răcește
ce mai contează dacă timpul
** Sunt prietenă acum cu timpul Ce mai contează dacă vrea să sfarme Cu dalta în inimă, tumultul! Respirul fragmentez din diafragme Și cu piciorul, dansului țin ritmul. Toreador mă vreau a
