Timp neconcludent( reflecții)

Nu timpul ne-a trecut. E o întoarcere așa ca de pe lună unde ai fugit dintr-o pudoare. Cu pas stingher, de când nici o culoare n-arată ochiul unde faci popasul, ți-e drumul ca o trepidație carnală de se oprește drept în tâmplă. Nu timpul s-a oprit. E o întoarcere așa… din nimereală în bezna ce nu te știa fricos și inima nu-ți dă ci-ți ia din pulsul ce s-a răsucit pe bambus să bată suplu înverzind inele, euritmii să-ți mai prescrie. Încă. Nu timpul ne e goană. Sintaxa din cuvinte-i toată vina: ne tot jucăm de-a ce am fost sau de-a ce suntem. Și de același eu legăm consoanele să-l ținem minte, la fel ca pe conservele golite legate-n spatele mașinii către dumnezeu.