Timp neconcludent( reflecții)
Nu timpul ne-a trecut. E o întoarcere așa ca de pe lună unde ai fugit dintr-o pudoare. Cu pas stingher, de când nici o culoare n-arată ochiul unde faci popasul, ți-e drumul ca o trepidație
Fara titlu
Hai de mă copilărește amiază când te dai în iarbă huța și spre palma-mi vrăbiuța ciripește și cutează. Hai de mă copilărește umbră când mă urmărești supusă Eu înaltă, tu adusă ca
fluturi de sticlă
sus în foișorul inimii cât mai aproape de lună o liniște cumplită și gri îmi cade din mână tresar un drum negricios ca de oase mi-a mutat cerul și-mi pare că dintre unghiuri de
Beție
sunt dimineți în care doar lumina plouă cu-n fel de fluturi indigo sub pleoape de-i simți cum îți împart o emisferă-n două aici este ce-ai fost, de-aici nu te mai-ncape nici haina și nici
Exercitiu- baletul mecanic
Și mă dor tălpile de atâta nespus rătăcesc prin vizuină tamburine șerpuind în simțiri am vrut să le numesc vulpi argintii dansând dansând mi-e teamă să pășesc pe firul lunii ce ochiul
Presimțirea
` E multă sticlărie-n parc. Și plin de nepăsări. Doar pașii mei sculptează cu gheață-nzăpezirea. Altarele tresar din rugă, dor atâtea încercări. Mă răvășește-n cicatrice timpul. La fel de
Surâsul
poem în proză Cum ar fi să te simți în frumusețea naturală a nudului, a propriului nud, să respiri în mod egal o dată zi o dată noapte, gesturile să aibă curburi
E toamnă ne-ncepută
~ ~ Credulități de toamnă ne-ncepută Ce arogante-și prind în pasu-mi trena, Desfac în patru orice rază mută Și-apoi în opt, visând precum selena, (Bizara lună scorburată în mine) Cum
