șarpe din noapte, mistică cu venin,
tu, osmișcătoare născută din ritm,
m-ai văzut de atâtea ori visând,
elemental decupând vene cu degete lungi.
luna plină înseamnă dans pentru tine
umbră
consideră această parte, letală parte a ta
carne păcat tânără, tău, tatăl sufletului
luminile industriale și orașul, brunetă ayane
simte partea slabă a mâinilor mele care tremură!
născută din
acest poem este o mică bucată de orichalcum din Atlantis,
este primul creat pe pământ de mâini de demon.
Nehebkau, cel care adună sufletele mă privește
și o picătură de gheață îmi atinge
Lilitu e născută seara e lichidă și are placentă
fără cuvinte nici gând, fosforescent albastră, e vis,
din gât are un sunet și are altă voce,
de moroi pictat șezând,
eu nu pot folosi limba maternă,
imi tremură mâna în plină umbră
și nici să scriu nu știu,
sau să vorbesc cuvinte prime.
tremur în gând, îmi pare rău,
simt clipa în viziuni,
am plâns fără
poți să vezi roșul închegat pe verdele ochiului?
eu eram pășitorul timid, demon aproape nebun,
martor al tuturor viselor, începând să văd,
să trăiesc așa cum sperasem, rapid și extrem,
în prima
strada era lungă, pustie, îngustă,
ca și moartă,
oamenii treceau fără a privi
în dreapta sau stânga, grăbiți,
în această eră de gheață.
trei bărbați se aflau la o masă
la o terasă și discutau
am văzut legile lor,
am respectat legile lor, maxim,
stând la masă cu ei,
tratând.
privirea mea dansează cu legile lor
apoi am căutat viteza,
transa și nebunia, total,
dorind să
moda strălucirii în stil,
persuada fascinație a tatuajului,
lumina dăruirii rafinatului
sepulacru aromat - este un tonic
ritm al pasiunii.
visează
ochii ogivi în toane de smarald
cu pupile
rafinamentul tensionat al clasicului
este un Om creat în elemente, iar
mistica entităților private ca stabilități înguste
este o impenetrabilă sferă de putere a subculturii.
din clasicism am
spune-mi, al cui gest este cel din privirea ta
perfectă ființă care m-ai făcut să visez,
să văd culori în toate umbrele din lume,
să vreau să mor și să renasc lângă tine?
spune-mi, de ce un
ce e pasiunea după un zbor spart
acest sunet de metal
unul cu un senzual contrast
te rog mai stai.
ea trebuie să plece
ca întotdeauna
căile sunt separate
pășitoare pe lună și
voiam să-ți spun atâtea
dar nu-ți mai spun nimic
cuvintele tăcerii
las singure să-ți spună
iar noi
copiii Nopții
cu păr bronzat de lună
noi
vom muri alături
încătușați de
mai ții minte ritmul de șarpe al făcliilor
pe treptele templului, deasupra junglei înmiresmate
când mă țineai de mână, lângă privirile preoților?
Yucatan - iubirea mea veche din noapte, de la
Un ascuțit sărut și o noapte demonică -
Tepra : prima născută între ginni,
S-a întins nudă între mine și foc
Cu părul tremurând în forma șerpilor lichizi.
Am coborât mâinile printre șuvițe
Timpul acesta în care am iubit
Timpul acesta în care am zâmbit
Timpul acesta în care am trăit
Timpul acesta : a murit!
Dintr-un sărut m-am născut algoritm
Să simt și să zbor prin extaz
Ultima mea lume este o lume de fețe
Hieroglife mascate, medievale, moderne,
Mână în mână, stăm apropiați și diferiți
Și ultimul meu gând este în viață.
Vino și mă atinge, lîngă
În noaptea în care a căzut Dumnezeie,
Virgină nudă cu sîngele ude
Și pleoapele curgînde în marea de tenebre
Vampirul s-a plecat cu gest de \"mor\".
Și cîntul:
Am plîns,
Obscura - este lumea primilor neanderthaleeni
Care gândeau întotdeauna de două ori,
Acel basorelief vechi, din Afghanistanul central,
O privire plină de subînțeles.
Ești atât de genial, de
Nu înseamnă că dacă ești o iubită care fuge
Nu înseamnă că nu mai poți fi și altceva,
Pășește cu mine într-o nouă dimensiune
Fără direcție: o picătură albastră cu pete.
Îți spun: lipăie încet
Vei trimite lumea în foc
Cu imaginea ta de sex - simbol?
Îmi vei stinge și ultimile bucăți
Din inima care visează - păienjeniș pulsând,
Vei fi sentimentul cel mai intens,
Vei fi oare, neatinsă ,
În obscuritate am înțeles, privind
Liniile pe jumătate conturate
Ale unei forme suave de artă,
Un vis al visului: dimensiunea ta.
Semnătura ta e mușcată pe sân,
Tatuată în șolduri și linii
TH