Poezie

Zeie ( Cântul Vampirului )

1 min lectură·13 mai 2004

Mediu

În noaptea în care a căzut Dumnezeie,

Virgină nudă cu sîngele ude

Și pleoapele curgînde în marea de tenebre

Vampirul s-a plecat cu gest de \"mor\".

Și cîntul:

Am plîns, fîntîne cum e pulbere

De te-ai naște din nouă,

Dintre albe ființe, dar tu

Cutreieri cîmpe, Zeie!, cutreieri zări.

Aceste brațe de sânge fiind, ridică-vă

Ca să strig: vreau să mă sting!

O jumătate de chip mi-e moartă

Și jumătate în lacrimi, semn de Eter.

Închis, pustiu vid din spatele Lunii

M-a făcut să văd imensul var al

Nopții celeste cu chipuri de despart

Într-o parte Zeie, iar celălalt Astral.

Ogoarele din mare, glasul geamă

Tributul vieții mele: întinsele morminte

Sînt eu, Vampirul nemuritor și vie

Cu grije din plebeea a mii de ani citite.

Masive sepulturi și Luna galbenă,

Văd dansul negru al micuței mele

Ieșită din umbra colosalei Cripte

Șoptind cu zbucium: îmi îngheață vintre.

Ar fi trebuit să încarc cîntul cu poame

Să-ți aduc acolo lîngă negre, viață,

Cât am să trăiesc, atât

Am să iubesc chipul dulcei mele Zeie.

003.071

Tanase Hadrian. “Zeie ( Cântul Vampirului ).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tanase-hadrian/poezie/73377/zeie-cantul-vampirului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.