Poezie

Panta rhei

1 min lectură·4 februarie 2026

Mediu

Șoptește apa:

„Totul trece,

totul trece…”,

deși același val urmează după val.

Dimineața nu mai seamănă

cu cea de ieri,

desi aceleași raze o înnimbă,

desi aceeași oră urmează după oră

(ne minte frumos ceasul, nu-i așa?)

Oamenii pe care

i-am purtat în trupul meu

au rămas în urmă,

ca niște haine

care nu-mi mai vin,

desi aceleași răsărituri

și apusuri

mă înveșmântă

an după an.

M-am relaxat,

nu-mi mai strâng viața în pumn,

căci oricum

îmi alunecă printre degete.

Nu îmi rămâne decât

să curg și eu

fără să mai privesc în urmă:

nu am decât clipa aceasta,

un pas pe mal

și apa care îmi arată drumul…

00113

Talabă Nela. “Panta rhei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/talaba-nela/poezie/14199590/panta-rhei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.