Poezie

O frunză...

1 min lectură·30 august 2026

Mediu

1. E toamnă, devreme,

dar cade o frunză

și-n lina-i cădere

ea vântu'-l acuză:

că nu a cruțat-o,

că nu i-a fost milă

și plânge, și urlă

de soarta-i ostilă...

2. Și zace pe iarbă,

uscată, 'negrită,

și gandu' - i la vară,

dar ea-i veștejită.

Vuiește iar, vântul;

ea e la pământ,

suflarea lui

îi face avânt...

Ea zboară,

plutește

pe aripi de speranță

cu gândul că, poate,

revine la viață...

3.Ajunge pe creanga

de unde-a căzut,

fiind fericită

doar pentru-un moment,

căci vântul iar suflă

și frunză izbește,

și fără vreo milă,

din nou o trântește...

O calcă - n picioare un om...

O zdrobește...

0024

Tabita Palici. “O frunză... .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tabita-palici/poezie/14204908/o-frunza

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.