Poezie

Ascultă-mi chemarea

1 min lectură·29 august 2026

Mediu

Ascultă-mi chemarea cea fără de glas,

când lacrimi șiroaie îmi curg pe obraz,

Să fii tu eternul, prin șoapte cernut,

să fii antidotul ce-n gând l-am cerut.

Asculta mi tu șoapta când glasul 'mi-e mut,

în bătăi de inimi ce-și fac în jur scut,

Sa-mi ții luna-n palmă, în bezna târzie

și frunzele moarte în toamna pustie.

Asculta-mi suspinul, sub cer infinit,

când soarele-apune, la blând asfintit

Aș vrea să-mi fi dorul... de timp neștiut...

și gândul, și oful, și tot ce-a trecut...

Ascultă-mi chemarea sub cerul cu stele

când sufletul plânge, sub luptele grele...

Tu să-mi fii spada și gândul tăios,

pumnalul ce spintecă vălul cețos.

Asculta-mi chemarea, în foc arzator,

sub cerul negru cu aștrii ce mor,

Să-mi fii apa rece și-un strop de izvor,

nu ploaia ce frânge un fluture-n zbor.

Asculta-mi chemarea și plânsul, și glasul,

și vântul, și cerul, și șoapta, și pasul,

Sa fii cel ce-mi ține inima în piept,

busola și nordul spre care mă-nedrept.

0015

Tabita Palici. “Ascultă-mi chemarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tabita-palici/poezie/14204872/asculta-mi-chemarea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.