Szekely Silviu

Umple, se tot umple, prima \"poezie\" pe care o citesc de ceva amar de vreme, ca un fel de semn spre ceea ce nu este. discursul despre ce este devine tot o scamatorie, in ultima instanta e vorba de un reflux de semne si de o forta care, prin implozie, goleste intestinele creierului. Gandirea are intr-adevar o materie.

Cuvintele vin valuri-valuri, remarcasem cateva descarcari de sens cu adevarat intense de genul \"pantec primitor\", asta in prima parte, pt ca am mai sesizat ca oarecum forta descrreste in partea a doua, nu ma intreba unde e limita dinte prima si a doua, oricum, ciorapi pe banda rulanta, adeziva, un adevart \"haos\" pe final de an... Ai incercat proza scurta? (eventual o sa cercetez in textele tale mai cu atentie). UN gand bun, o avalansa aproape naturala textul tau.

Nu ma pricep la analiza si critici savante, dar daca inseamna ceva numele lui Cortazar pentru tine, atunci acolo as inscrie acest text, in acea aura oarecum absurda si lipsita de legaturi explicite, fara ca prin aceasta alaturare sa se diminueze ceva din valorea povestirii care-ti poarta semnatura. Ai talentul de a te juca cu afectivitatea, nu a ta, nici a personajelor tale, ci a celui care intr-un tarziu ajunge sa te citeasca. Cuvinte simple si vii, o bucla de semne intr-un ghem semnificant. O sa te mai citesc, cand timpul o sa-mi permita.
Ganduri bune, SS.

Calitatea vocii dvs este incontestabila, ca si cum v-ati fi nascut cu graiul pe buze. Uneori poezia e mai bine sa stea in voce decat in cuvinte, poate ca asa s-ar putea rupe putin de ego-ul auctorial.

Interesant cum avem impresia ca putem vorbi sau specula in chip liric asupra unor fenomene absolut exterioare noua in esenta lor. Peste tot exista muribunzi, e drept, pe care ajungem sa-i numaram in gand sau insirand cuvinte. Poate e momentul sa consideram ca moartea e ceva deja epuizat. Propun tacerea in schimb sau sinuciderea.