Dor de Spes

draga teodora mie mi s-a parut ok imaginea din prima strofa. chiar cu forta vizuala ideea de varfurile firelor de par si degetele picioarelor. in rest sincer bati campii. te incurci rau de tot in niste descrieri care nu ajuta cu nimic si nu dau un plus textului tau. dimpotriva in lungesc inutil. iti recomand sa incerci sa fii mai concisa si mai clara, nu trebuie sa scrii texte lungi si nici sa vorbesti despre tot ce-apuci ca sa-ti versi supararea sau tristetea, uneori o poti spune atat de scurt si de frumos. de pilda as combina prima strofa cu sfarsitul. bine ca si sfarsitul are nevoie de un remake, ca \"sa ma vada el\"-ul prea suna a muzica dance romaneasca.
:)

Claudiu, îți mulțumesc pentru remarcă...Poate pentru tine bat câmpii, însă, nu pot să tai din poezie, deoarece e un întreg proces de transformare aici...după cum observi, mă transform încetul cu încetul în oul primordial...\"vii, tulburați de seva inimii
și parcã îngãlbeniți.\", unde se află doar niște cuvinte-atomi. Iar după această transformare, vreau singurătatea, își face apariția sila de mine, dorința ca El, Creatorul, să nu mă mai vadă, să mă acopăr cu frunze.
Mie îmi place așa cum e poezia și de aceea nu o voi schimba.
Oricum, îți mulțumesc pentru comentariu...
P.S.:
\"sã iau
frunzele și s-acopãr întreg cerul,
sã nu mã mai vadã...el.\"