sunet1

once

I oance was a maid, tho\'I cannot tell when
And still my delight is in proper young man

păi dacă nu este o poezea suprarealistă atunci ce este ?
toate simboalele alea aruncate așa în mixer nu fac decât să mă mire
și atunci se explică comentariul tău: “după ce am aflat, spun mai departe, cât pot, cum pot, cum mi se dictează”
adică tu încropești basme populare cu zmei și le transmiți pe cale orală ca la anul 1300
deși “cum mi se dictează” sună mai degrabă a legătură cu lumea de dincolo realizată la o ședință de spiritism cu un glob de cristal în față
dacă asta urmărești toată stima mea

umorul este atât de bine plasat încât nu l-am găsit nicăieri dar poate sunt eu lipsit de umor
mai mult ca sigur așa e
înțeleg că ar fi o poezie suprarealistă deși îmi vine greu să cred că naum ar fi scris așa ceva: “cucurigu, boieri mari, luați punguța cu doi bani”
“ia cadâna neamule”
“ia maneaua”
de exemplu în opera lui naum referințele culturale există dar nu ca repere epistemologice, ci ca repere poetice
stau și mă întreb de unul singur ce reper poetic este acesta:
“el trage legat de sceptru,”
“un câine.”
altfel – după părerea mea care nu am nici o calificare de critic; e o simplă opinie de cititor - trebuie privite aluziile trimiterile – mai mult sau mai puțin directe – de cele mai multe ori indirecte – vorbesc de naum - la nume ca pitagora, empedocle, thales, hipocrat, heraclit, apollonius din tyana, milarepa, marpa traducătorul, paracelsus, cornelius agrippa, basile valentine, abelard, meister echart, nicolas flamel și tot așa
mai am niște nedumeriri:
zbor, zbor, zbor
pasărea așteptării deschide o fereastră în astral
și un typo cred dacă nu e cumva o licență poetică: bătrânnul sau poate așa se scrie

Mariana vezi că toată lumea are nivel zero la: engleză, franceză, germană, spaniolă, etc…
Ești cam agitată – vezi poza îți apare cu refersh – sau dacă nu sunt convins că este aceeasi poză la toate secțiunile – și biografia este aceeasi.
Apoi întotdeauna de pe e-mail te aruncă la engleză – dar eu zic că nu e mare supărare – pățim toți asta.
Deci încă o dată: nu editorii sunt de vină ci neștiința ta.
Nu te supăra pe mine deși sunt convins că da.

Q.E.D

Te citez: “personal prefer criticile în locul laudelor” – foarte lăudabil - asta înseamnă de exemplu și un comentariu de genul: slab / un text prost care nu trădează nimic. Așa-i ?
Ai să spui că nu. Asta nu e critică. E un atac. E un soi de hărțuire la adresa ta. E un atelier și trebuie să aduci argumente valide. Adevărate. Argumentele nu stau în prețiozitatea limbajului ci în pertinența mesajului. Așa-i ?
Acum să vedem de ce consideri tu o critică atac. Evident în opinia mea.
Logic – oare de ce te-ar ataca cineva ?
Primul răspuns – ai așa de mult talent încât persoana respectivă moare de ciudă din cauza asta – e logic.
Doi – ai impresia că ai așa de mult talent încât persoana respectivă își dă duhul.
Trei – ți se pare că ai talent cu virgulă carul încât persoana respectivă cade pe spate și dă din picioare ca un gândac lovit de raid.
Patru – crezi sincer că există o mare conspirație împotriva ta pe agonia deoarece – citez: “în ceea ce privește poezia mea, știu exact de ce nu este pe gustul cititorului, dar nu voi face concesii” – buuun ! deci știi de ce dar nu vrei să ne spui / e un secret mare de tot – mergând pe acest drum ( tot logic zic eu ) eu văd așa: ăsta e un complex tot mare de tot asezonat cu puțină ură, un pic de dispreț ( față de restul gloatei care nu înțelege sensurile profunde ale poeziei tale ) și o părere foarte foarte bună despre tine, nesusținută de argumente logice, ci mai degrabă de vanitate, de o superioritate inexistentă real.
Spui că nu intri pe site să hărțuiești. Super. Extraordinar.
Dar îți dai cu presupusul cam așa: “Uneori, din politețe, trebuie să găsesc ceva care să-mi placă. Nu e cazul aici.”
Apoi începi să dai sfaturi profesioniste de critic literar: “Nu este cazul aici, unde prima strofă mi se pare o bună definiție a condiției umane ?!? ( sic ! ) sau ce a mai rămas din ea” și următoare propoziție care demonstrează că tot ce am spus până acum are logică: “eu Carmen Mihaela Visalon nu mă intimidez foarte ușor, așa că dacă vrei să mă critici fă-o profesionist sau cel putin argumentat”.
Adică îți impui gusturile și cu ajutorul nivelului ( care în capul tău reprezintă o diplomă de mare critic literar și nu un nivel de acces ) spui: “evident că, prima strofă nu trebuie schimbată, evident că, voi posta în grabă acest comm ca să citesc ce ți-am scris și ce mi-ai răspuns și dacă este nevoie să revin cu explicații suplimentare.
Eu zic: Carmen – nimeni, dar absolut nimeni nu stă numere complexele tale – lumea citește și își dă cu părerea. Simplu. Foarte simplu. Nu e nici o conspirație. Pe bune.
Ești cam agitată. Rămân la părera mea.

nicoleta nu știu dacă te ajută cu ceva dar și eu am o distanță de 4000 de km între mine și familie
să nu modifici nimic la supărare nu merită
mie îmi place personala așa cum e cu cerul deasupra, ham ham-uri ( aici se zice ca raspuns la cristos a inviat – ham ham – nu e banc ), aș recunoaște Omul și dacă s-ar preface în nisip
carmen e un pic cam agitată de la ciclism probabil și crede că se află în posesia adevărului absolut
dar noi știm că nu e chiar așa
aid fasah majid ! – paște fericit !

carmen ești cam agitată uite mie îmi place
dorin e băiat bun poate nu ai înțeles ce a vrut să zică
nu se poate numai de bine și numai de bine
este și alte păreri

aceasta este o poezie fără rimă din câte trag eu concluzia și nu înțeleg cum poate cineva așa de marcat de rime - gen la plăcinte înainte la război înapoi și așteaptă ca versurile să vină prin juxtapunere ludică ca un fluid - să își dea cu presupusul fără să fie părtinitor
cred că versurile:
fii foarte atent
când ieși din mine
în urma ta
hăul se lățește și mai mult
ca o gură galactică
au fost cele care au stârnit imaginația mirobolantă ( inventivitatea, conglomeratul care izbește retina bietului agonist ) criticului literar sf
care vede peste tot uezeni mici prințișori planete gigantice cât balenele saiborgi și alte alea
care a zis deunăzi că ne părăsește până la toamnă domnia sa fiind foarte ocupat cu chestii serioase nu cu prostiile care se scriu pe agonia
oare de ce s-a întors așa repede ?
este cumva 22 octombrie și nu am aflat ?
și și-a retras și mirobolantele texte de pe pagina personală ca să le mângâie în linște de unul singur
așa capodopere nici nu trebuiau postate după părerea mea umilă

am ajuns eu mai de mult la chestia aia dar nu știam cum să o zic așa de bine ca virgulă chipul ăla de pe yahoo messenger care roșește
aia cu teorema lui fermat e veche veche rău nici nu o mai am postată că acu aproximativ un an chiar mai puțin cu virgulă câteva luni mă supărai pe viață și ștersei toate textele
bine am făcut că mă făceam de râs acum în postul paștelui
scuze că te făcui să citești diverse chestii cu simboale eram cam exaltat pe vremea aia dar mi-a trecut în pustie

nu știu cum să-ți zic ca să nu te bursucești la mine dar mi-a plăcut poema ta
are ceva așa niște sentimente aruncate stăteau acolo în cutii foarte mici desenau guri galactice la ieșirea din tine
mi-a plăcut și fundul gras al veșniciei înainte ca fesele să devină cuvinte
acolo trebuia să dormi ai o colecție de armuri ?
astăzi ca și ieri spunea camus prietenului lui jean block-michel că arta vrea să smulgă morții o imagine vie a pasiunilor și mizeriilor noastre
de unde am impresia că te cunosc de-o viață ?

trup naked voluptuos un cer albastru plin și discret puțin opac răsuflarea oceanului și ochii stau închiși au pleoape moi și străvezii vegetația arsă palmieri și nu mai vreau că mă apucă nostalgia de picioare

probabil că nu merită să-ți răspund deoarece așa îți fac reclamă și o să înceapă să te citească lumea pe aici
dar hai să-ți fac pe plac deoarece ai aruncat jigniri de tot felul și am dreptul să-ți răspund la fel deși cunosc manevrele astea de diversiune mai bine decât crezi
unu – dacă tu crezi că a nu fi român securist ca tine este o jignire te înșeli amarnic – da vadime sunt turc + roxolan + gepid și sunt mândru că nu am nimic în comun cu nația ta puturoasă
doi – îmi bat joc de cine vreau – it’s a free country
trei - din cauza unor jegoși ca tine am ales exilul – îmi faceți rău fizic – îmi vine să vomit când te văd cum te agiți să reanimezi niște vremuri de mult apuse
patru – nu ai decât să stai în cotețul tău de paiantă încălțat cu opinci și să fluieri miorița așteptând oltul să te inunde – pe mine nu mă deranjează
cinci – îți dau un sfat – încearcă să mă uiți dacă nu vrei să te fac pe bune să plângi singur

nu sunt ironic prietene chiar deloc îmi plac oamenii căpoși care nu se sperie de o înjurătură sănătoasă din popor așa ca pe șantier
cât despre domnul VT toată stima mea – ce mai ascultam la domnia sa pe vremea când emitea pe frecvența radio free europe
he he he ce vremuri conspirative
apoi am citit cărțile asta bineînțeles după marea revoluție socialistă din decembrie 1989
felicitări încă o dată și dacă mai ai din astea ( interviuri dar și polemici că țin la tăvăleală destul de bine ) ești bine-venit

daniel mamă eu am fost de la prima ta postare un cititor fidel mă mir că nu ai știut
și mă mai mir că te miri că am rămas fidel deoarece întotdeauna am respectat și admirat oamenii mai inteligenți ca mine

si atasezi si o poza la mail care sa reprezinte colectia

mai intai gasesti un nume pt colectie apoi o mica descriere ( patru randuri ) si apoi folosesti e-mail-ul: Email Agonia - Ateliere artistice
si apoi mai trebuie sa aprobe radu - cam asta e

nu prea merge în română se pierde tot farmecul dar la poemul ăsta m-a dus gândul când am citit personala ta
cred că din cauză de arancia poate
dar, probabil, știi

arancia