Stoica Nicolae Ciprian

Copii tăi au ochii mei și visul meu e pentru ei. Copii mei se nasc cu visul nostru în ei, cu iubire și cu dor de fericire. Durerea vieții îngroapă orice copil într-o grămadă de vise sparte și îl

Am mai auzit o dată cu bate inima mea în gât. De unde să încep firul gândului. La cine mă gândesc acum când am terminat cu sentimentele? La timp, la oameni, la mine. A fost odată ca niciodată un

Copilul aluneca fără griji pe gheață. În fiecare clipă, totul era fără griji. Copilul nu era deranjat de lume, de griji, de alte gânduri decât gândul de bază: exist. Era cu săniuța lui și căuta

Acum. Acum trebuie să ajungă. Sau poate acum. Mă sună? Îmi scrie? Am împachetat inima și sufletul în o cutiuță atât de mică. Nu știu ce a fost în mintea mea. Și nici nu știu cum a încăput inima mea

Cine ești tu făptură cu ochi rupți din soare târziu? Cine ești tu, cea care , îmi deschide ușa spre vis și desfătare? Aș vrea să descriu „frumosul”, dar cuvintele fug nebune și nici unul nu

Vorbește cu tine in minute, Disperarea e trecătoare prin mine, Am lac limpede de gânduri, Și mâine e calm și e bine.

Din clipa în care te-am cunoscut, lumea mea a devenit nouă. Căutam, fără să știu ce caut. Alergam, fără să știu de ce. Priveam lumea prin ochi care nu vedeau bine. Acum lumea mea are culori,

Ai văzut o fantomă care se uită în ochii tăi, își dă importanța cuvenită, se uită în sufletul tău și cu nonșalanță și bucurie pleacă spre alte necunoscute? Normal că nu, cine ar fi atât de dus, sa

Peste drum era un bar. De când îmi doresc să mă duc să beau singur într-un bar de rockeri. Poate îmi fac niște prieteni cu barbă. Nu mă gândeam decât la ea. Cum putea un om să iubească și apoi să

Zile sunt de când mă culc cu tine în gând. Somnul se trezește singur și mă privește din afară cum zâmbesc. Mă liniștesc cu gândul la tine și spun vise cu voce tare. Ce este oare această stare de

-Cum a fost în excursia ta? Te-ai relaxat când soarele te-a privit? La mine și tragedia mea te-ai gândit? Sunt atât de supărat pe voi, cuvintele mele... Nu reușesc deloc să descriu

Picătura oprește timpul din mine, Cu gândul pășesc în groapa cu viață, Am apă în cristal, visez fără somn, În lacul cu pat. Scăpat de o haină de vise și nori, Aștept în cădere să simt pielea

Râu de tulpini și noapte, Sărut parte din tine fără șoapte, Deșarte, departe. Copil de piersică, cap de pisică, Am toate, Sub cer de galben și soare de lume, Negru de pică. Scap fără rost

Am mintea plină de o glumă. Gluma unei iubiri cu năbădăi. Am pielea plină de transpirația ta, am gura plină de aerul tău. Am sufletul plin de privirea ta, am ochii plini de petalele obrazului

Am adormit mai repede decât îmi închipuiam. Vasul ăsta de vise nu a mers prea departe. Citeam povestea lui și nu îmi venea să cred cât de bine se potrivea. Aveam acum o nouă lacrimă pe obrazul

Cum să privesc ochișorii tăi fără să simt emoția unei primăveri plină de descoperiri? Cît de copii ne face iubirea... Îmi vin în minte cuvinte care până acum mi se păreau banale, prea simple să

-Am găsit un fir, e al tău. Urăsc să fiu așa, dar caut și caut ce se află la capătul firului. Am chipul plin de urmele tale, ești adânc înfiptă în mine, cu ochii tăi, cu buzele tale, cu inima

Încep cu drag să merg cu tine, În labirintul ochilor tăi am pace, Uimit de mine, de soare și lună, adun Culori vii și lume frumoasă, privesc Prin vise și gânduri cu zâmbet. „Vrei să mă

Să te învăț cum să vezi lumea, să mă înveți cum să văd lumea? Și ce dacă ai mâinile un pic reci, și pline de pasiune, Eu am ochii plini de tine, dar, ochii tăi dansează peste mine.

“Atât de rapid… Totul s-a mișcat atât de rapid. De ce am gândit și de ce gândesc aceste gânduri? Aș vrea să îi cunosc nebunia, dar nu cred că pot să o mai cunosc acum. Ca întotdeauna am spus ce