O mie și-una de idei trăznite,
Care de care mai urgentă
Îmi vin degrabă, parc-ar fi cernite
Și totuși nu-i niciuna competentă.
Dar tu, frumoasa mea idee,
Cu ochi fermecători și \"gene
Era, candva, un amurg.
Un pumnal cosmic împlântat în inima cerului
Făcea să gâlgâie în eter sânge solar.
Și acel amurg ni se topea în priviri
Cum se topește-n gură o bucațica de zahăr,
Cum ne
Ce-ar fi să am noroc și poarta să-mi deschidă
Chiar Sfântu Petru vesel cu fața lui candidă
Și prea convingător El să îmi spună
Că moartea nu-i decât o poantă bună?
Să râd in hohote că am
Salvează-mă, Doamne, sunt un biet fișier,
Salvează-mă, Doamne, doar atâta îți cer!
Salvează-mă, Doamne, cu extensia java,
Salvează-mă, Doamne, nu mai sta degeaba!
Salvează-m-apoi cu extensia
Poetul scrie cam pe unde apuca,
Pe-o tampla de cer, pe-o coaja de nuca.
Poetul ghiceste in palma Tacerii,
In chiar miezul Noptii, in splendoarea Verii.
Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina
Indolent și indolor,
O să mă așez să mor.
O să mă privesc în zbor
Peste-o inimă și-un nor.
O să privesc liniștit
Viața ce o am trăit,
Iubirea ce am iubit,
Timpul ce m-a înrobit.
Plutire
Loreto, măi păsărică,
Þie chiar nu-ți este frică?
Loreto, chiar ai tupeu,
Tu nu știi cine sunt eu?
Eu sunt Băsescu Traian,
Ãl mai mare barosan
Și am limba ascuțită,
Fă, țigancă împuțită!
Beau ca sa ii vin de hac
nesimtitului de drac
in cantare de tzac-pac
cu femei aduse vrac.
si mai beau smoala celesta
ma dezbrac de-a sortii vesta
musc al Nemuririi san
soaptele Iubirii-ngan.
La hotelul Majestic
Beau cafea, rontai fistic
Lore, nu stiu cum sa-ti zic,
Tu mi-esti draga, io-s voinic.
Lore, uite, sa-ti explic:
Viata este un nimic
Daca nu ai un
aprofundand tacutele idei
privesc fuiorul unui vis
ce niciodata nu s-a-nchis
mister uitat intr-un bordei
o fi un semn mai bun acesta
ca taurul nepotolit
umbros si sumbru monolit
se
sunt presedintele perfect
sunt cel mai bun si mai corect
ca cu coruptia ma lupt
sa nu mai suga cum a supt
sa suga mai rafinat
din petrolul de la stat
asta este al meu sfat
de nu, va dau in
Când totul se rezolvă cu un simplu click,
Când totul nu e Totul și nici măcar Nimic,
Când Dragostea e nașpa și nici nu mai contează,
Chiar n-are rost, iubito, tu să te crezi mai brează.
Pe aleea noastră, a iubirii alee,
N-o să mai fim vreodată noi, femeie.
O să mă plimb doar eu din când în când,
O să mă plimb doar eu cu tine-n gând.
Și o să plâng, în fond, sunt om
Și o să
