Poezii

Poetul scrie cam pe unde apuca, Pe-o tampla de cer, pe-o coaja de nuca. Poetul ghiceste in palma Tacerii, In chiar miezul Noptii, in splendoarea Verii. Poetul adulmeca urma Ideii, De se-nchina

Ne-am întâlnit, iubito, din pură întâmplare, Eu veneam dinspre țărm, tu veneai dinspre mare, Tu straluceai, frumoasă, in splendoare, Pierdut, eu radiam de încântare.

Ce-ar fi să am noroc și poarta să-mi deschidă Chiar Sfântu Petru vesel cu fața lui candidă Și prea convingător El să îmi spună Că moartea nu-i decât o poantă bună? Să râd in hohote că am

Ca o stranie părere Ce se-ntâmplă să persiste, Viața mea se duce, piere În orgii si acatiste.

Ce-ai mai făcut, Ioano, tu, de-atunci, De când Iubirea ai hotărât s-o arunci, De când am plecat pustiit prin spelunci, Hotărât să încalc orice fel de porunci? Știi tu, Ioano, câte suspine Am

Când totul se rezolvă cu un simplu click, Când totul nu e Totul și nici măcar Nimic, Când Dragostea e nașpa și nici nu mai contează, Chiar n-are rost, iubito, tu să te crezi mai brează.

Est și Vest și Nord și Sud, Tu dansezi in focul ud Îmbrăcată înspre nud Pe-un cântec ce nu-l aud.

Doamne, dă-mi adeverință Că exist întru Ființă, Așază-mi în suflet munți, Cu zăpezi de netopit, Doamne, dă-mi adeverință Că iubesc și sunt iubit!

Care te iubesc ienorm, Care nu mai poci s-adorm, Care te iubesc la greu, Care eu nu mai sunt eu. Care te iubesc pe tine, Care nu mai știu de mine, Care mi-e rău când mi-e bine, Care fabrici

Salvează-mă, Doamne, sunt un biet fișier, Salvează-mă, Doamne, doar atâta îți cer! Salvează-mă, Doamne, cu extensia java, Salvează-mă, Doamne, nu mai sta degeaba! Salvează-m-apoi cu extensia

Indolent și indolor, O să mă așez să mor. O să mă privesc în zbor Peste-o inimă și-un nor. O să privesc liniștit Viața ce o am trăit, Iubirea ce am iubit, Timpul ce m-a înrobit. Plutire

E nașpa iar și iar și iar, Cad literele din ziar, Pierdute-n timpul părăsit, Poate că totuși ne-am iubit. E nașpa pentru totdeauna, Eu sunt doar Unu, tu, doar una, E nașpa fără pic de

Floare de Anaximandru, Te urăsc atât de tandru, Care eu sunt un estet Impactat de Epictet.

Loreto textualistă, Înc-un vers ce nu rezistă, Înc-un vers din alea-albastre Și atât de ale noastre.

Privesc cu telescopu-n Sine, Iubito, fă și tu ca mine Și s-așteptăm ca să se-ncline Balanța dinspre rău spre bine.

Cu tine de ceruri m-apuc Să scriu aberații măiestre; Frumoaso, cad stele din nuc Și luna palpită-n ferestre.

Nu știu cum, de ce și când, Mi te-ai așezat în gând, Mi te-ai așezat comod, Peste disperare, pod.

Într-un univers de plută, Doar moartea e absolută. Dintr-un univers precar, Vă spun sincer, eu mă car.

Frunză verde, măr frumos, Mi-a căzut viața pe jos, Safire și-un diamant, Mănânc cer și beau neant.

O mie și-una de idei trăznite, Care de care mai urgentă Îmi vin degrabă, parc-ar fi cernite Și totuși nu-i niciuna competentă. Dar tu, frumoasa mea idee, Cu ochi fermecători și \"gene

Pe aleea noastră, a iubirii alee, N-o să mai fim vreodată noi, femeie. O să mă plimb doar eu din când în când, O să mă plimb doar eu cu tine-n gând. Și o să plâng, în fond, sunt om Și o să

E criză, iubito, am dat faliment, Nu mai am, iubito, nici măcar un cent, Te am doar pe tine și-o țigară Kent Și mai am, iubito, un gând indecent. E criză, iubito, e criză, Am scos fericirea

Voi dăltui cuvintele ivite Să te priceapă și să te imite, Voi plânge pentr-un necuvant, Voi blestema că ești și sunt.

Era, candva, un amurg. Un pumnal cosmic împlântat în inima cerului Făcea să gâlgâie în eter sânge solar. Și acel amurg ni se topea în priviri Cum se topește-n gură o bucațica de zahăr, Cum ne

Parfum de tine, draga mea, Care m-a parfumat cândva Și care-acum mi-adie-n gând, Parfum de floare lăcrimând. Parfum de melodie veche, De când noi doi eram pereche, Parfum de-atunci înspre

Copacii triști, de suflet goi, Frunzele-și plâng peste noi doi Și lacul tremură sub vânt, E frig, iubito, și-n cuvânt. Statui in lacrimi ne privesc, Iubito, nu te mai iubesc! Frumoaso, timpul

Vorbă dulce de nespus, Aș cădea de jos in sus, Aș răsări la apus, Aș fi numai unde nu-s. M-aș împreuna-n neștire C-o doamna din amintire. M-aș împreuna-n netimp C-o zeiță din Olimp. Aș

Zburau colivii zabrele si cer in sublim complot zburau colivii cu pasari cu tot cersind Libertatii dreptul la vot zburau colivii cu pasari cu tot in timpul stupid si atat de netot zburau

Loreto, măi păsărică, Þie chiar nu-ți este frică? Loreto, chiar ai tupeu, Tu nu știi cine sunt eu? Eu sunt Băsescu Traian, Ãl mai mare barosan Și am limba ascuțită, Fă, țigancă împuțită!

Abia când te purifici de petele gândirii, Când știi pe dinafară, tăcut, tabla iubirii, Când pletele luminii tu le săruți pios, Abia atunci, copile, înveți sa fii frumos.

Ești mult mai liniștit acum; Tu știi că totul este scrum, Că totul e în van tu știi, Degeab-atâtea poezii. Degeaba-ți place El-Zorab, Poetul însuși pare slab, Superbul cal nu poate

sunt presedintele perfect sunt cel mai bun si mai corect ca cu coruptia ma lupt sa nu mai suga cum a supt sa suga mai rafinat din petrolul de la stat asta este al meu sfat de nu, va dau in

aprofundand tacutele idei privesc fuiorul unui vis ce niciodata nu s-a-nchis mister uitat intr-un bordei o fi un semn mai bun acesta ca taurul nepotolit umbros si sumbru monolit se

Loreto,\'n loc sa te corup, Prefer mai bine sa te rup, Da\' sa te rup cum stiu doar eu Acilea langa shemineu. Sa-ti mangai trupul efemer, Sa uit c-afara este ger Si sa rasune ca un

La hotelul Majestic Beau cafea, rontai fistic Lore, nu stiu cum sa-ti zic, Tu mi-esti draga, io-s voinic. Lore, uite, sa-ti explic: Viata este un nimic Daca nu ai un

Simona, floare de azur, trimite-mi sufletul tau pur! ca sa ma mangaie duios, trimite si-un sarut sfios!

e-o pagina tacuta-n praf si nostalgii cu distributii tandre de fervoare adorm nedescantatele algii catre o lume fara de culoare

tu sa nu plangi ,iubita mea, ca fericirea nu ne vrea, ca toate clipele ne dor, ca nu e timp pentru amor!

Beau ca sa ii vin de hac nesimtitului de drac in cantare de tzac-pac cu femei aduse vrac. si mai beau smoala celesta ma dezbrac de-a sortii vesta musc al Nemuririi san soaptele Iubirii-ngan.

Loreto,iubita mea, Am alunecat pe-o stea Si-am alunecat in tine Loreto, e foarte bine. Si-am alunecat pe-o floare In parfumuri si culoare Loreto, de ce ma doare Ochii tai de

N-o să-ți spun că mi-e dor... O să-ți spun doar ca florile se ofilesc Dacă eu le privesc.

Clipe vs secunde Cand inca mai traiam Si eram \"nefericit\" (Ooo...ce Fericire Nefericirea vie) Imi numaram secundele Cu cel mai performant applet. Tot Internetul ma stia. Acum sunt

Ca-tren01 Cum se scrie poezie Vesela sau trista, Spune-mi tu, spune-mi si mie Daca mai exista.

Final Ce singur sunt si ce trist In strania, marea Tacere! Abia de mai simt ca exist; Sunt eu sau doar o parere? E minunata Tristetea asta, Imi scriu testamentul pe cer, Ma lasa Iubirea,

Blestem cenusiu Ocean,din picatura de mirare, Speranta-nvaluita-n disperare, O stranie cadere-n sus, Sublima si abjecta infirmare A vesnic tertzului exclus.

Nu stiu cine,nu stiu cum, Face poezia scrum... Aschii de gandire sar Peste orice fel de har; Lacrimi de cerneala cad Peste sufletu-mi din iad... Cantecul acela imi topea creierul Pana ce