Poetul scrie cam pe unde apuca,
Pe-o tampla de cer, pe-o coaja de nuca.
Poetul ghiceste in palma Tacerii,
In chiar miezul Noptii, in splendoarea Verii.
Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina
Ne-am întâlnit, iubito, din pură întâmplare,
Eu veneam dinspre țărm, tu veneai dinspre mare,
Tu straluceai, frumoasă, in splendoare,
Pierdut, eu radiam de încântare.
Ce-ar fi să am noroc și poarta să-mi deschidă
Chiar Sfântu Petru vesel cu fața lui candidă
Și prea convingător El să îmi spună
Că moartea nu-i decât o poantă bună?
Să râd in hohote că am
Ce-ai mai făcut, Ioano, tu, de-atunci,
De când Iubirea ai hotărât s-o arunci,
De când am plecat pustiit prin spelunci,
Hotărât să încalc orice fel de porunci?
Știi tu, Ioano, câte suspine
Am
Când totul se rezolvă cu un simplu click,
Când totul nu e Totul și nici măcar Nimic,
Când Dragostea e nașpa și nici nu mai contează,
Chiar n-are rost, iubito, tu să te crezi mai brează.
Care te iubesc ienorm,
Care nu mai poci s-adorm,
Care te iubesc la greu,
Care eu nu mai sunt eu.
Care te iubesc pe tine,
Care nu mai știu de mine,
Care mi-e rău când mi-e bine,
Care fabrici
Salvează-mă, Doamne, sunt un biet fișier,
Salvează-mă, Doamne, doar atâta îți cer!
Salvează-mă, Doamne, cu extensia java,
Salvează-mă, Doamne, nu mai sta degeaba!
Salvează-m-apoi cu extensia
Indolent și indolor,
O să mă așez să mor.
O să mă privesc în zbor
Peste-o inimă și-un nor.
O să privesc liniștit
Viața ce o am trăit,
Iubirea ce am iubit,
Timpul ce m-a înrobit.
Plutire
E nașpa iar și iar și iar,
Cad literele din ziar,
Pierdute-n timpul părăsit,
Poate că totuși ne-am iubit.
E nașpa pentru totdeauna,
Eu sunt doar Unu, tu, doar una,
E nașpa fără pic de
O mie și-una de idei trăznite,
Care de care mai urgentă
Îmi vin degrabă, parc-ar fi cernite
Și totuși nu-i niciuna competentă.
Dar tu, frumoasa mea idee,
Cu ochi fermecători și \"gene
Pe aleea noastră, a iubirii alee,
N-o să mai fim vreodată noi, femeie.
O să mă plimb doar eu din când în când,
O să mă plimb doar eu cu tine-n gând.
Și o să plâng, în fond, sunt om
Și o să
E criză, iubito, am dat faliment,
Nu mai am, iubito, nici măcar un cent,
Te am doar pe tine și-o țigară Kent
Și mai am, iubito, un gând indecent.
E criză, iubito, e criză,
Am scos fericirea
Era, candva, un amurg.
Un pumnal cosmic împlântat în inima cerului
Făcea să gâlgâie în eter sânge solar.
Și acel amurg ni se topea în priviri
Cum se topește-n gură o bucațica de zahăr,
Cum ne
