Poezie
Viața pe muchie de...speranță
1 min lectură·
Mediu
Când stropii de lumină reînvie
Albastrul emancipat al mării
Văd cum pătrunde tot zglobie
A mea dorință în taifunul stării
Pe care doar amorul decadent
A vrut la cel apus de soare
Să îl conserve imanent
De clipa cea pierdută-n depărtare.
Viața ta e trăită-n nonșalanță
Uitată de lumina străvezie de la pol
Te-ntrebi pe ce cărare se încalță
Dorința-n nemurirea de la sol.
Speranța stă să reînvie
Din arșița nebănuitei dimineți
A mai rămas doar gândul ce-mi dă mie
Speranța unei amintiri răzleți.
A mai rămas și ultima redută
De molii ce alene zăbovesc
E atmosferă încă nevăzută
Decât în piesele cu iz livresc.
La colț de amintire răzvrătită
Simbolul imanenței a turbat deja
A mai rămas în galantar turtită
O-ntruchipare ce se-aseamănă cu vraja
Pe care o hrănesc meticulos
Cei lamentabili ce au aruncat
Mizeria din hoitul găunos
Și au rămas în fracul cel pătat.
Speranța stă să reînvie
Din arșița nebănuitei dimineți
A mai rămas doar gândul ce-mi dă mie
Speranța unei amintiri răzleți.
013.521
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Viața pe muchie de...speranță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14047597/viata-pe-muchie-de-sperantaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
"A vrut la cel apus de soare
Să îl conserve imanent"
"De clipa cea pierdută-n depărtare."????
Nu vi se pare că sună agramat? Și nu vă face onoare o astfel de limbă/limbaj? Poate un străin, încercînd să poetizeze într-o limbă exotică-românească ar scrie astfel. Și m-am oprit la prima strofă :)