Zborul visului…
Ia-mi, Doamne, mugurii roz De sub frunzele-gînduri, Lasă-mă să-mi împlînt rădăcinile Între atomii solului dur și uscat. Scoate, Doamne, trupul femeii Din murii templului Și dă-i lui Manole,
SDStefoglo DumitruAntimiez
Sînt singur, cuc, Obtuz oval, pătrat rotund. Pe glob triunghi caut s-ascund: Un tare slab zburat la fund Neabătut de-un mare scund. Mă dor plăceri din azi de ieri Pe cruce dreaptă de
SDStefoglo DumitruOglinda timpului
Și Timpul, uitîndu-se-n oglindă, Se vede Invers proporțional. Și ori de cîte ori se uită-n Oglinda veșniciei, Se-ngrozește cu cîteva războaie. Apoi se fardează Cu urale,
SDStefoglo DumitruLa izvor, la izvoare
Scînteia mea de-acum e obosită… Pojarul, ce-l născu, e orbitor, Cu multă minte, ești o poză depășită, Iar drama e-n luciditate și-n amor. Amorul pur, el singur, e scăparea, Și nu reflecții de
SDStefoglo DumitruArs oratorica
Mă îndoiesc că pot vorbi pe lung, Mai ales cînd spun fraze frumoase. Și nici pe scurt nu spun bine acum, Cînd versurile-mi sînt poetico-stufoase. Nici replicile nu-mi dau forma lor, Că-s
SDStefoglo DumitruTimp regăsit.
Visam la timpul fără pofte, din trecut, Și trupu –mi l –am certat cu posturi lungi, Cu dialectica de „ce –am avut și ce –am pierdut”, Băgam în Timp înflăcărate rugi. Găsii potcoava –ncovoiată
SDStefoglo DumitruDor de Mamă, dor de Tată...
Dor de Mamă, dor de Tată... Pe lîngă inimă, mai am în piept și-o ușă, Prin care sufletu-mi se-ntoarce în trecut, Să vadă focul vieții mamei sub cenușă Și chipul ei cu zîmbetul durut. Și-mi
SDStefoglo DumitruPoeziile
Poeziile sînt copacii pădurii de idei cu rădăcinile în ceruri din care toamnele nu scutură nimic Străbunii au bătut prin ea cărări narative de-a fost posibil să adunăm toate
SDStefoglo DumitruStanțe
Stanțe ***** Din talpa țării am crescut, În rădăcini m-am încurcat, De rădăcini mă simt legat, De ploi puține,soare mult. Mai port pe creștet greul lut Al unei
SDStefoglo Dumitru