Poezie
Zborul visului…
1 min lectură·
Mediu
Ia-mi, Doamne, mugurii roz
De sub frunzele-gînduri,
Lasă-mă să-mi împlînt rădăcinile
Între atomii solului dur și uscat.
Scoate, Doamne, trupul femeii
Din murii templului
Și dă-i lui Manole, la creație,
Nota „10” binemeritată.
Strînge, Doamne, toate rozele,
Pune-le în grădini să facă miere.
Și să nu mai circule misterios
Între cele patru mîini și patru ochi.
Dă-mi, Doamne, putere, să știu
Unde e rădăcina mulțumirii,
Să sap adînc în sudoarea frunții
Și să simt că mă dor numai mușchii.
Apropie, Doamne, luna de mare,
Să-i speli fața cu apă sărată
Și să nu pară paloarea ei
Că apropie două suflete.
00974
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefoglo Dumitru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefoglo Dumitru. “Zborul visului….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefoglo-dumitru/poezie/13982537/zborul-visuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.