Ștefania Pușcalãu
Verificat@stefania-puscalau
„măr copt de iubire”
născută într-un decembrie cu zăpezi polare – 9 decembrie 1984, Onești licențiată în Științe Economice Activitate poetică: - autorul volumului de versuri "“măr copt de iubire"”, Ed. karta.ro, Onești, 2013 - autor cuprins în șapte antologii de versuri: “Iubire, lumină, poezie” Ed. Lumen, Iași, 2003 "Zalmoxes gratia, ab Romania condita”…
dar parcă a nins prea mult între hârtii
iar acum aștept disperată să se preschimbe totul în verde
`mi drag că îmi ești aici, Ottilia :)
Pe textul:
„de parcă aș avea motiv" de Ștefania Pușcalãu
dacă nu mi-ai fi trecut insomniacă prin pagină nu aș fi aflat de poeziile tale frumoase. Și uite, în seara asta am să-mi fac timp să le citesc:)
Mulțumesc de trecerea prin anotimpurile mele, acelea în care ninge și plouă, e soare și vânt, se scrie martie și se citește iarnă. Neinventat anotimp:)
George,
e drept, o melancolie, o apăsare... ca atunci când ți se cuvine mai multă singurătate decât credeai că poți duce. Cu atât mai grea cu cât primăvara asta rătăcește nebună:)
Pe textul:
„de parcă aș avea motiv" de Ștefania Pușcalãu
o poezie vizuală, cu o ultimă strofă profundă, puternică
și ce mult mi-a plăcut cum ai legat imaginea din stația de tramvai cu cea a foilor din caiet
trec adesea să te citesc, cu drag,
Pe textul:
„inconfundabilul" de ștefan ciobanu
Dar iaca nu! :) Și uite de aia mă încăpățânez mereu să modific...
Nache Mamier Angela – Vă mulțumesc, doamnă, să nu vă fie cu supărare, trecerea dvs. mă bucură, dincolo de cele spuse mai sus.
Vă citesc și mă bucur,
și nu doar pe cei ce îmi treceți prin pagini,
cu drag,
Pe textul:
„cu gluga trasă pe ochi" de Ștefania Pușcalãu
Îmi mai place împovărarea din final, și ce mult îmi place tonul acela “până când”, așa relaxat și totodată greu...
Ne citim:)
Pe textul:
„spectacol în alb " de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cu gluga trasă pe ochi" de Ștefania Pușcalãu
Pe textul:
„cu gluga trasă pe ochi" de Ștefania Pușcalãu
și pe care niciodată n-am să le înțeleg pe deplin,
fără de care scrierile mele nici n-ar exista.
Mulțumesc, Ottilia, mă bucuri.
Pe textul:
„încă nu știu dacă am vârsta" de Ștefania Pușcalãu
ce bine se leagă primele trei versuri cu ultimele trei, ar putea forma numai ele o poezie
finalul e superb, m-am regăsit pe de-a-ntregu’, l-am trăit ...
Pe textul:
„uneori viața ia salvarea " de Ottilia Ardeleanu
Am avut parte de o seară de joi excelentă, și dacă în unele zile am umblat mecanizată pe traseul serviciu – casă, acum mi-a fost dat să-mi aduc aminte că mai trăiesc:) De aici și poezia, pe care oricum n-am reușit să o scriu atât de frumos pe cât am simțit-o...
Mulțumesc pentru cuvinte, nici nu știi cât mă bucur să împart dimineți de duminică cu voi.
*mulțumiri și celor de la offTopic, cuvintele voastre au ajuns la mine, și-s de mare preț!
Pe textul:
„Piano concerto" de Ștefania Pușcalãu
Doamneee, Ștefan, nici nu știi cât m-ai binedispus cu exemplul acela, într-o seară în care am febră 39 și o cană mare cu ceai pe birou.
Pe textul:
„Ainafety, scrisul acesta…" de Ștefania Pușcalãu
Niciodată n-am scris conform așteptărilor, nu pot pricepe asta cu poezie la cerere. Eu îi dau poeziei forma sufletului meu, o îmbrac și o dezvălui după cum am eu chef, după cât vreau, cum să fac asta după cum vor ceilalți? Uite, chiar nu știu. Ar însemna să nu mai fiu eu, să nu mai fie stările mele, ca și cum Dumnezeu ar fi ținut cont de părerea noastră atunci când ne-a creat.
Bine, să nu-mi înțelegi greșit comparația, poate îți pare exagerată, dar mă refer strict la procesul de creație. Proces pe care și tu îl știi.
Pe textul:
„Ainafety, scrisul acesta…" de Ștefania Pușcalãu
Scris la momentul respectiv, fiecare text a reprezentat ceva ce am vrut să rămână, o stare de care să-mi amintesc. Până acum doar așa le-am putut scrie, de acum încolo vom mai vedea:)
Mulțumesc pentru citirea constantă.
Pe textul:
„Ainafety, scrisul acesta…" de Ștefania Pușcalãu
Eram așa prinsă într-o activitate la PC, că steluța am văzut-o după:) și am ținut anume să vă mulțumesc.
Să vă fie seara frumoasă!
Pe textul:
„Ainafety, scrisul acesta…" de Ștefania Pușcalãu
Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase, trecerea dvs. mă bucură!
Pe textul:
„Ainafety, scrisul acesta…" de Ștefania Pușcalãu
Și da, d-le Florian, “alții plătesc bani grei pentru un cuvânt”, în vreme ce eu am ales să mă dărui aici pe de-a-ntregu’, gratis! Iar dacă unii consideră că părerile lor despre textele mele sunt atât de inteligente încât ar trebui plătite, eu mă lipsesc cu ușurință de ele.
“Cu puțină ignoranță se ajunge departe”:)
Vă mulțumesc pentru citire și cuvinte.
Pe textul:
„Piano concerto" de Ștefania Pușcalãu
Pe textul:
„Piano concerto" de Ștefania Pușcalãu
Vă mulțumesc pentru citire și critici constructive. Prezența dvs. mă onorează.
Ștefan,
Am vrut anume ca galbenul acela să vină după tot negrul de mai sus. Nu știu cât mi-a ieșit :)
Se prea poate să revin pe acest text, cine știe? E după stări...
Mulțumesc celor ce citesc și comentează poeziile mele.
Pe textul:
„Piano concerto" de Ștefania Pușcalãu
poate că mesajul textului meu nu a ajuns cum trebuie la dvs.
Am să trec cu vederea că acest comentariu nu e constructiv, atâta timp cât face referire la felul meu de-a fi, la “scriitoarea aia mică” cu “puțină ambiție” , și mai puțin la text.
Referitor la întâia mea poezie postată aici, vă pot spune că sunteți singurul care mă socotiți analfabetă după versul acela, care s-a vrut scris intenționat așa, ...așa cum l-au înțeles cei 1000 de oameni care l-au citit pe agonia.ro, plus alte zeci care au citit, publicat și premiat poezia. Se spune că rareori e vina cititorului când nu înțelege un text, iar aici dacă n-a fost vina dvs., sigur e vorba de îngerul rău care v-a stat pe umăr când ați citit:)
Dacă aș fi în locul dvs. m-aș bucura mai mult că Dumnezeu încă nu aruncă cu pietre.
Pe textul:
„Piano concerto" de Ștefania Pușcalãu
“stăteam până se închina de culcare satul” – aș rămâne-n versul ăsta ca-n liniștea unui suflet
“flămânzi ascultam” – flămânzi, cum suntem noi toți azi, când nu ne mai găsim timp să privim cerul, să căutăm în lucruri simple, frumosul ...
Ce mult mi-a plăcut cum ai scris, Otilia!
De fapt, tot timpul îmi placi:)
Cu drag,
Pe textul:
„s-au născut într-un sat" de Ottilia Ardeleanu
