Poezie
cu rana de cer
1 min lectură·
Mediu
acum, când ținem
frâiele-mpreună,
când toamna
nu mai vine cu furtună
de-amare despărțiri
ucigătoare,
acum, când semnul vechi
nici nu mai doare
de doruri ce-au durut
până la sânge,
de frig,
de tot ce m-a făcut a plânge,
pot iar să-ți scriu cu inima ușoară
și caldă ca o lună de toamnă
aurie,
într-un ceas nebătut.
m-am atins
cu rana de cer și a trecut.
013.278
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefania Pușcalãu. “cu rana de cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-puscalau/poezie/14112970/cu-rana-de-cerComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ți-ai bandajat ’’rănile’’ cu substanța panaceu, eterată a ’’cerului’’ și s-au vindecat, ți-ai depus pe viața cu dimensiuni schilodite de suferință substanța sacră, magică și esoterică a poeziilor și viața iriza în dimensiuni inedite, iar ’’dorurile’’ ce dor s-au transsubstanțiat în deplinătăți ce mângâie.
0
