Poezie
dar toți înțelegem limba tăcerii
1 min lectură·
Mediu
stăm sus și privim lumea
mi-era dor de oboseala unui oraș străin
sunt zece milioane de biciclete în amsterdam
și tot atâtea rute cum până unde și de ce
îmi trec mii de gânduri prin cap
și aș opri toți oamenii ăștia
să le amintesc să privească cerul florile apa
când ei se mișcă atât de robotizați și plictisiți
cu o precizie care-ți taie respirația
nu mai venea tramvaiul ăla
am stat pe scări și am vorbit chestii
și tare aș fi vrut
să-i spun măcar unui om de aici
că mi-e teamă de toată apa asta verde stătută
oricât aș iubi să trec poduri
și că nimic nu-mi pare mai frumos
ca o seară în satul părinților mei
când soarele trece îmbujorat
pe după meri
033.568
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefania Pușcalãu. “dar toți înțelegem limba tăcerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-puscalau/poezie/14012268/dar-toti-intelegem-limba-taceriiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ca sugestie:
"stăm sus și privim lumea"
si poti incepe direct cu strofa 2. fara strofele cu "dor". se citeste mult mai cursiv iar poemul e mult mai transant.