Poezie
în sensuri de verde și-albastru
1 min lectură·
Mediu
suntem cu o oră mai devreme
la margine de lume
aici scoicile au inimă caldă
marea nu minte
pentru fiecare zi e un alt cer amestecat cu păsări
și simt pe sub piele toată apa asta
cum curge prin mine în sensuri de verde și-albastru
îmi curge bluza pe umeri
iar mâinile tale miros a nisip și alge
suntem desculți și limpezi
sub o umbrelă de paie
eu îți spun despre locul din care vin cum am atins distanțe
și te ascund cu grijă sub gene să te port să mă pătrunzi
cu tremur cu spaimă pentru că de iubire ți-am spus
nu se vindecă nimeni, Loo,
dar nici nu se moare
vreau o mare în toate orașele
fără anotimpuri calde doar apă țărm și vânt
în fiecare din noi să fie o mare
în fond și pământul e tot o apă dar lumea
nu crede nu simte. nu vrea.
ești apă dulce sărată, îmi spui
și-apoi te scalzi în mine soare
până ce marea se-nchide ca o pleoapă târzie
și-n zori tu îmi răsari, Loo…
012.152
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefania Pușcalãu. “în sensuri de verde și-albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-puscalau/poezie/14009408/in-sensuri-de-verde-si-albastruComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
as sterge sau as modifica:
"ă te port să mă pătrunzi
cu tremur cu spaimă pentru că de iubire ți-am spus
nu se vindecă nimeni, Loo,
dar nici nu se moare"
imi place cum se termina si mai ales cum incepe - foarte clar, visator si cumva intangibil.