Poezie
tot ce rămâne
(nu sunt departe de El)
1 min lectură·
Mediu
mai simt adânc la mine-n piept cum fierbe
cuvântul înțelept, cuvântul sfânt,
și dintre toate câte-s pe pământ
iubirea Ta îmi va rămâne-n verbe
neprețuită taină murmurând
despre copilul slab rămas în mine
în tânărul ce caută să-ngâne
tăceri pe care le înveți plângând
când mama își așază cald sărut
în seri târzii de rugă, pe icoane
despre iubirea aceasta-Þi spun, Doamne,
că-i tot ce-a rămas după ce-am căzut
că-i tot ce mă ține azi în picioare
în ea mă încred să-mi țin pasul drept
și am s-o pun în sipetul din piept
pentru atunci când vor rosti sudalme
cei ce nu știu că mama plânge-n palme…
023.497
0
"La inceput a fost cuvantul"
pasesc in poezia ta cu smerenie si evlavie(asta-mi transmite)
totu-i suav si pios, curat in oarecare contrast cu penultimul text cand:
"ai fost cea nesupusa"
"ai trait iubirea pana in ultimul hal" iarta-mi scoaterile din context.
Cu toate ca sunt ultimul in masura as dori sa-ti spun ca dupa primele doua strofe cu o fluiditate impecabila apare un dezechilibru de metrica la a treia.Oricum e o poezie ce mi-a mers direct in "sipetul din piept".
Ma bucur enorm ca te-am descoperit!!!