Ainafety

Ainafety dansa desculță în ploaie când norii îi lunecau pe fereastră, și știa pe de rost cântul lacrimilor din cer… Dimineață s-a îmbrăcat în roua zorilor apoi, cu pași uscați căuta piesa de puzzle ce-i lipsea din jocul iubirii. Dănțuia la nunți de fluturi și flori, își striga numele în fântâni, până când, într-o zi, un ecou i-a răspuns: “Mergi mai departe, vântul te iubește!” Avea un arc pe frunte, din care își trimitea gândurile toate, născute din dorința de-a iubi lumea. După ce o vântuiau ploile își îmbrăca trupul în primăvară verde. Da, ea e copila care vorbește cu copacii, convorbirile fiindu-i înscrise în sânge și păstrate acolo dinainte de-a se naște. Vântul o cunoaște pe Ainafety – el i-a sculptat obrajii și a învățat-o să nu plângă decât în poezie…