Jurnal
From Denmark, with love
2 min lectură·
Mediu
Sunt pe meleaguri unde berea curge râuri, vezi Marea Nordului de pe oricare stradă ai umbla, clădiri care poartă istoria orașului, parcuri romantice și o viață de noapte absolut nebunească! Sunt în Danemarca, țara lui Hamlet și meleagurile de inspirație pentru Mica sirenă a lui Hans Christian Andersen.
Nu mă uimește nimic, nici măcar ploile… Plouă cât pentru toate poeziile mele în care sunt pluvială, nimeni nu flutură vreo umbrelă, doar niște pelerine largi, hidoase, nimeni nu se bucură de ploaie, așa cum eu aș pleca desculță pe malul mării, cu vântul prin fustă :)
Și nici nu-mi pasă dacă m-or vedea un pic ciudată, după cum râd zdravăn și fotografiez copaci, stânci, valuri, oameni… viață! Pentru că sunt româncă, da, și așa le simt eu pe toate, adevărat, fierbinte în sânge!
Și da, mi-ar fi plăcut să fiu pe străzile astea când Shakespeare scria:
“Ochii de-ar fi să ți-i descriu și-n vers
să trec întregul tău izvor de grații
că mint mi se va spune. N-au premers
nicicând pe-un chip, culorile din spații
și astfel sfoiegitele-mi hârtii
vor fi batjocorite și-mi vor spune
că tot ce ești, ești doar ce zugrăvi
poetu’-n versuri cu scorneli nebune.”
Dar rămân cu E. Cioran în suflet:
“Aș da toate peisajele lumii pentru cel al copilăriei mele...”
034.006
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 214
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefania Pușcalãu. “From Denmark, with love.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-puscalau/jurnal/14009782/from-denmark-with-loveComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAuneori ne dăm seama ce suntem, cine suntem, doar pentru că am părăsit ceea ce suntem, cum suntem și putem să ne raportăm doar la ceea ce am simțit, ce simțim, constatând ce suntem, cum suntem, de fapt.
Ainafety, mă bucur să te aflu. pe acolo. printre oameni, locuri, cuvinte mai ales...
Ottilia, cu tot ce sunt, ce simt...
Ainafety, mă bucur să te aflu. pe acolo. printre oameni, locuri, cuvinte mai ales...
Ottilia, cu tot ce sunt, ce simt...
0
ȘPd-le Vasile Munteanu,
prezența dvs. mă onorează și mă bucură!
Fiind un text încadrat la ‘personale’ nu mă așteptam să atragă atenția, dar pentru că i-ați simțit sinceritatea și starea cu care a fost scris, vă mulțumesc!
Otilia, cu tot ce ești, ce simți... îmi ești dragă :) mulțumesc pentru prezența ta constantă aici, printre cuvintele mele.
prezența dvs. mă onorează și mă bucură!
Fiind un text încadrat la ‘personale’ nu mă așteptam să atragă atenția, dar pentru că i-ați simțit sinceritatea și starea cu care a fost scris, vă mulțumesc!
Otilia, cu tot ce ești, ce simți... îmi ești dragă :) mulțumesc pentru prezența ta constantă aici, printre cuvintele mele.
0
la prima lectură, mi-am spus că textul nu are valențe literare; dar a continuat să mă preocupe și după ce l-am părăsit; și m-am întrebat de ce ar trebui să îl abordez exclusiv din această perspectivă?
pentru că el este de fapt o stare; în cea mai pură formă; nu este construit; este pur și simplu exprimat; se folosește de cuvinte dintr-un imperativ al comunicării, al împărtășirii; nu pretinde glorie, nu cerșește aprecieri; nu generează premeditat empatie, ci dintr-o înțelegere care ține de specificul limbii (nu știu câți autori care urmăresc premeditat aceasta și reușesc); caracteristica lui esențială este sinceritatea; e drept, nu este o sinceritate mediocră, dar nu este astfel în măsura în care Sb nu este astfel.
Eu, care am citit pe X, pe Y, pe Z, sunt aici, în acest spațiu; și simt aceasta; și știu că și voi, asemenea mie, ați simți la fel; sunt liberă să mă comport; și pentru că libertatea comportată de mine nu încalcă limitele libertății gândite de ei, nimeni nu trebuie să suporte; atât că ochii mei și ochii lor sunt diferiți; nu pot vorbi despre aceasta decât cu voi, care v-ați născut cu aceeași lumină în ochi.
în plus, am simți că, dacă nu scriu măcar două rânduri sub acest text, e ca și cum aș tăcea și aș lăsa un om să se simtă pe mai departe singur între acele pelerine ca niște fantome ale necuvântării.
aici, semnez Yoricksen