Pe drumu-nceput către moarte
Să mergi cu tălpile goale
Să simți pământul cum urcă
Încet, încet către pulpă
Pe piept ușor cum îți urcă
Spre gât scârboasele râme
Și frunzele ierbii ce
și de va fi să mor,
iubitul meu fecior,
la toți tu să le spui
că nu-s al nimănui.
ca nimeni sa nu plângă
și inimi să se frângă.
la toți ce m-au văzut
o dată, sau mai mult
tu să le spui
Nesfârșite șiruri trec
de oameni care pleacă.
Care vin și se apleacă.
Se ridică și încep
drumuri fără de-nțeles.
Câte doi se țin de mâna.
Câte trei râzând aiurea;
cei mai mulți sunt însă
Un cocoș strident anunță
moartea stelelor de azi
și a viselor nocturne
cu femei și cu bărbați.
Bate moale vântul nopții
pe sub ceru-ncercănat
risipind durerea morții
și mirosul de
Lacrimile tale sunt ploaie
Ce-mi stinge durerea uitată
Închisă-ntr-un suflet de piatră.
Plângi, te rog, mai tare.
Iubirea nu poate dispare
Din sufletul-mi negru și plin
Mereu dușmănos, și
