Ștefan Petrea

grai strâmb înlocuiește nefericirea bârfa te face mai bogat s-a constatat științific că e un soi de terapie prin care capeți avuții sufletești partea proastă e că bârfa e a diavolului îți vinzi

am închis magazinul am tras jaluzelele să nu poată intra nici o bucată de lumină magazinul meu de vise nu din ălea unde îți faci praf creierul ci vise cuminți ambalate în bucăți de cer uneori mai

cu amintirea-n băț pornesc pe cale topindă-i lumânarea cât o viață în care scoți doar sunet de paiață trebăluind prin vorbele regale. un adevăr etern se vinde-n piață piciorul mincinos de lemn

păianjeni de rouă încolăcesc călcâiele zilei în dimineața asta mă voi sinucide în gândul unui dușman ascuns în zare fulgeră ca privirile unui animal feroce a venit circul în sat diseară au

rostul frecării de mentă stă în dospitul vorbei în clăci acolo unde stau mino-tauri împungînd palid esențele divine n-am Timp Clepsidra aproape că a vărsat nisipul poate voi muri ori poate cu

cuprind iubirea-n brațe amândouă, la pieptul meu de taine se ascunde dar timpul are marginile scunde și parcă ne-am dori o soartă nouă întins de nea n-apare nicipeunde dar și uitată în

lumina în care este îmbrăcat capătul dinspre Înalt al Poeziei e o reflexie a lui Dumnezeu ce stă în minți reproduse după Întîiul chip și Întîia asemănare Poetul este o rasă grasă de ploi ori

murită e vorba din cuvinte din cuvinte două pe care ți le șopteam în apogeul tactil o tactilitate a tuturor membrelor când moartea venea pe furiș agonizându-ne ultimele căderi apoi soarele se

urmărit de umbră accelerez venirea pe lume a Cristului împodobesc bradul cu rugăciuni se vor mântui toți brazii barzii zac în uitare își așteaptă moartea de pe ulițe îi va duce pe bulevardele

Tot ceru-i răsturnat de buturugă; Acolo-s plăpumi grele și plângânde Și prea ades nimicnicia-n gând e, Doar duhul ne mai urcă-n pisc de rugă. În zbor etern copite-s alergânde Și caii

pe cerul tău e nor și este apă ce plânge iar în lacrimă curată din ploaia de la Dumnezeu luată de pe la Cină-n ultima agapă. un cerșetor pe milă-ncheie plată, sub pielea vremii lutul mi se

în camera alăturată e orgie de sunete triviale, un om se răstește la femeia lui tu ce te bagi îmi zice când îi bat în perete strânge mănunchi degetele în pumn îi aplic o figură de karate în

în sânge-mi plânge mâine cu furatul de buze ce rostirea ta așteaptă spre rugăciune-n clipă mă îndreaptă pe cruce Dumnezeu se arătatu-L. mereu să cerni în Bine a ta faptă în Plată îți va fi și

cântă în ochii tăi de muiere lumină în trupul Domnului nepămânții cu zborul înfipt, în feminitatea ta de hârtie a scrie spre vindecarea clipelor de timp, timpul a intra în intoriorul clipei în

dintre toate cele ce mi s-ar fi putut întâmpla mi te-ai întâmplat tu, ca un miez intrând în lăuntrul cojilor mele în larva aceea mi te-ai făcut fluture născând altă larvă în perne, spre-un

Sub rază-n drumuri umbra ni se coace a nefăptură spre tenebre-n cale... Pe chip oglinzi, portrete corticale, doar Dumnezeu ieșind e din găoace. Turnai licori de clipă în pocale, copilu-n

verde ești tu, luntre de cântat cocoșii! crengile-ți de abanos ți le-aș culege-n palmă frunzele-ți de sărută le-aș văduvi de toamnă iar pe tine te-aș face mică, mică să încapi în mine.

În alba noapte frig citeşti din stele A-l revărsa pe foi ca de zăpezi Eternităţii dându-l să îl spele Curat pe racla ta să îl aşezi. Pe-al tău cavou scriind ca-n albă piele De a fi fost

în urma unor săpături arheologice s-au descoperit osemintele mele datând tocmai din epoca de piatră a inimii carnea o păstrez încă drept mărturie a unui om lipsit de coloană vertebrală

în dulci vedenii îți ședeam în poale eram un om trecutul ce-l regretă fumai, și fumul de la țigaretă se-mpiedica-n tavan în rotocole erai ca un desen în albă cretă frumoasă de și morții să se

tăcerea e puțină, cald cuvântul din pieptul tău îmi e-n auz o șoaptă pe drumuri e o fructă-a vieții, coaptă din Crist un sânge-mi udă leneș gâtul. mai pune zahăr în cafea și-o-alaptă, un veac de

nu căuta în liniște justețe, tăcerea-n oase moi precum e apa că ți-a clădi în Cer mireasa groapa în ghiocel sub plinul de rustețe vedeniile zguduie pleoapa în sunet vesel ori de grea