Coasta

Preotul era în halatul lui alb... - Părinte, prescrie-mi niște vise pe rețetă compensată, că n-am bani să dorm toată noaptea! Popa își suflă nasul într-un cântec, apoi mă privi... - Fiule, călugărește-te aici, la noi, să-ți găsesc medicamentul potrivit... Asistenta ne adusese cafelele, eu trăgeam dintr-un joint, iar popa dintr-un Kent. - Părinte, îmi pare că amurgul nu deschide suficient ușa nopții... Halatul alb al preotului mi se arătă unduind marea în dreptul inimii... Bătea clipa în ceasornic de val... - Fiule, apa nu spală și păcatele noastre! Trebuie să te săpunești bine cu Hristos! Asistenta reveni în chilie... - Domnul doctor de suflete vă cheamă, părinte! Da, Dumnezeu îl chema pe popă la El. Grăbit, acesta își lepădă halatul rămânând în frunză. - Fiule, îmi zise, rămâi cu domnișoara asistentă să-i dai coasta de care are nevoie...