Marele Hohot (2)

Limuzina oprește în fața hotelului A. Pe drum mă delectasem cu Depeche Mode și Jack Daniels. Mi se deschide ceremonios portiera iar eu îmi strecor minunata mea făptură în aerul tare al nopții. Mă simt cam amețit. O duduie (minunat exemplar feminin) vine cu mîna întinsă spre mine - Bună seara, domnule Mirror. Eu sunt Sam. - Iar eu sunt cam amețit. Și asta nu doar pentru că lăsați sticlele de alcool destupate. Tare aș avea poftă să știu ce caut eu aici. Și de unde ai știut de costum, pentru numele lui Dumnezeu? Zîmbește. - Vi se va explica totul în curînd. Vă rog să mă urmați. Trag puternic în piept aerul tare al serii și parfumul duduii și o urmez. Sunt condus într-o sală de festivități. Aici e o atmosferă de club. Văd o mulțime de oameni pe care i-am mai văzut la televizor ori despre care am citit în ziare. Pare a fi un soi de recepție. - Așteptați la bar cîteva minute, susură Sam. Dau din cap în timp ce ea se face nevăzută. Pășesc spre bar. Pe drum toată lumea întoarce capul după mine și mă salută călduros. Parcă aș fi un rege în mijlocul curtenilor lui. Dracu\' să mă ia dacă mai pricep ceva... La bar mînuitorul de sticle mă atacă vesel: - Bună seara, domnule Bird! Ca de obicei? \"Bird\"! Asta e. Toată lumea de acolo mă confundă cu un personaj oarecare. Bird. James Bird. Parcă citisem eu ceva despre el, era o pramatie, dar n-aveam idee că semănăm atît încît să putem fi confundați. Feciorul lui B.L., mmagnatul, se ținea numai de prostii. Sesizez privirea întrebatoare a barmanului. - Ca de obicei! verdictez. -va urma-