sa ma scrii

nu mai umbla cu cioara vopsita fecioara
nu are sens nu are nici-un fel de sens sa ma cunosti
scrie-ma doar pe foile unor jurnale cu pagini arse
jurnale naïve de adolescente pubertine cu sanii abia mijiti
scrie-ma acolo coasta cu coasta pagina cu pagina vis cu vis
si apoi citeste-ma peste cateva vise cu sufletul deschis
citeste-ma cu buricele degetelor
peste o umbra peste toate umbrele ce-si inchid umbrelele
deasupra unor zeppeline incruntate

de noi se vor lega ursitoarele si ne vor subjuga gandurile
cu catuse de aer si franghii de ape
noi vom fuma pantecul mamelor
noi ne vom imperechea pe lianele de pe marginea lumii
si vom fluiera nehotarati pe care parte sa alunecam

nu mai umbla cu cioara vopsita fecioara
candva te va vedea un zeu si-l vei imbratisa
si-l vei sculpta ca pe un falus de lemn

aceeasi parere domnule, aceeasi parere.

domnule cosmin dodoc, consecventa ta in cele ce privesc discreditarea mea este de admirat. buricele degetului tau mai are insa de invatat, pe alocuri, deprinderea etica.