Poezie
in gene, pe cruce
1 min lectură·
Mediu
noapte. in pielea ta
somnul viseaza lumile tale,
imparatii de lumina subtire
cu sprancene ingemanate de gand
cu fantani din care paseste apa
pe cai innegrite de viata
-iti priveam somnul
visul ti-l strecurai intre noi-
pe vremea aceea
inca mai tremuram de ispita
si-mi numaram Moartea
cu unghiile sfaramate
de gene
soarele ne era pielea.
e noapte si soarele l-am uitat
nu mai invie
din ibricul in care smoleste
cu ropot cafeaua
e uitat, e uitat
si crucea-mi topeste in gene.
002.231
0