Poezie

Cuvânt

din caiete mai vechi

2 min lectură·27 iulie 2026

Mediu

Cuvânt se-ntredeschise buza cu recea ei necuvântare

Și printre gânduri necuvântul rămase-alăturea-n uitare

O vorbă zămislită-n urmă cu cer senin se bate-n mine

Tu mă vegheai la căpătâiuri dar vorbe nu erau în tine.

Himeră-i cuvântarea-ndată iară aflarea neștiută

Căci rosturi n-are vorba toată când întrebarea-n noi e mută

Și să dea glas cuvântul este fără parfumul de-adevăr

Iar goliciunea ce-l îmbracă e șarpele cules din măr.

Pământ cuprinse om de brațe și brațul de lumini cernind

Peste cenușă de zidire în pumn de vorbe mă cuprind

Ne sapă-n noi sclipiri de-a spune și în privirea noastră tac

Cu cei ce au purces gândirea și-n brațe de minciună zac.

Zvâcnind în noi simțirea toată își cere dreptul la cuvânt

Sunt zboruri azi ce-au zămislit-o înlănțuite de pământ.

Sălășluind în carne vise s-or smulge-n moarte de ființă

Cu dorul lor de a nu spune și cu tăcerea lor dorință.

Rodind în trupuri neputința și-o strigă vorba fremătând

Sub palma ei de neștiință, parfum pierdut al unui gând,

Întreaga fire omenească clădită-i peste amăgiri

Trăgându-și toatele ființa din vis în ultime zvâcniri.

Ce-am fi noi văduviți de vorbe cu gânduri nepurtând de strai

Și fără glas strigând durerea și împliniri fără de grai

Ne-am pierde-n vicii de rotiri necunoscându-le la număr

Cu fericirea-nsingurată și fără rod de lacrimi umăr.

008

Ștefan Petrea. “Cuvânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14204062/cuvant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.