Poezie
Nu-mi stau în piatră vămi filozofale
sonet naiv
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi stau în piatră vămi filozofale
Și doar tăcerea mea îmi e de aur
În sinele slujit am sânge maur
Cu flori de prin lăuntru și pe cale.
Călare-n veri spre toamnă pe un graur
Tu-mi dai iar rămășițe muzicale
Ce în întreg ni se supun în ale
Gonirii dumnezeului în faur.
Mi-e graiul înlesnit de-a mea cătușă
Și încă de mireasmă mai suspin
Și deschizând din nas spre gură ușă.
Un plumb topit se-abate-n liniști, plin
De toată zarva asta jucăușă
Și pân* la floare-i totul uns de spin.
004
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Nu-mi stau în piatră vămi filozofale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14203772/nu-mi-stau-in-piatra-vami-filozofaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.