Poezie
fără tine
1 min lectură·
Mediu
Eu cădeam în rugăciune,
tu deja te sărutai cu Dumnezeu,
în urma ta umbra ți se încarnase
și făceam dragoste cu ea
îmi culegeam steaua de pe mare
a ta era în adâncuri
amputată de soartă
sângele ți se închegase în vene
îți aranjai pletele sufletului
în oglinda din Rai
acolo se oglindesc îngerii.
În pat miroase încă a tine
parfumul tău îmi inflamează plămânii
sângele aleargă să-mi hrănească în inimă emoția
fantoma ta îmi ține cordul în flăcări
cu bisturiul amintirii
îmi retez pletele de Samson
tu, Dalilă,îmi strângi părul căzut
ducându-l lui Dumnezeu să-i dea putere
să mi se zidească în mărime naturală
în peretele dinspre răsărit al odăii.
În patul nostru încă fac dragoste Adam și Eva
în așternuturi de aducere-aminte,
astăzi nu te mai pot pipăi
și ochiul atingerii e orb.
Aștept iarna cărnii mele
cu sufletul în gât, aproape să se înalțe
dorul de tine îmi scurtează viața să te regăsesc
voi dărâma peretele să ți-l redau pe Dumnezeu,
acel Zidar al duhurilor noastre
00168
0